Conducerea jocului de la marginea terenului

Conducerea jocului de la marginea terenului_1

Este un fapt constatat ca in general conducerea jocului de la marginea terenului se face diferit, de la antrenor la antrenor.

Unii antrenori stau la margine,  vorbesc in permanenta si se adreseaza mai ales jucatorului cel mai apropiat; altii ii ameninta pe jucatori cand sunt depasiti de joc sau comit greseli tehnice; in sfirsit exista antrenori care ocupa locul indicat de regulament si transmit indicatii cu caracter de orientare sau atrag atentia asupra greselilor de baza numai in sutiatiile grele, lasand jucatorilor sa rationeze in joc dupa capaciatatea cunostintelor acumulate in procesul de instruire. Consider ca acestia din urma procedeaza just.

In primele doua cazuri, efectele nu pot fi pozitive, intrucat jucatorii sunt derutati, devin surescitati, le scade capacitatea de concentrare in joc si, ca o consecinta, sufera si calitatea jocului lor.

Datorita interventiilor inoportune sau prea dese, se produc anumite modificari in functiunile organismului jucatorului si anume:

  • intensitatea incordarilor musculare creste;
  • scad viteza si promptitudinea;
  • frecventa impulsurilor nervoase creste.

Tinind seama de aceste modificari care survin in organismul jucatorului, antrenorul va fi nevoit sa ia in consideratie tipul de activitate nervoasa a jucatorului, nivelul lui de intelegere, situatia in care se gaseste acesta, importanta jocului, experienta sa si, mai ales, influenta efortului in complexul de imprejurari in care se afla jucatorul respectiv.

 Conducerea jocului de la marginea terenului_2

Tocmai din acest puncte de vedere,  se recomanda antrenorilor ca interventia lor de la marginea terenului sa se rezume numai la urmatoarele situatii:

  • in cazul accidentelor cand va interveni impreună cu medicul, cu aprobarea prealabila a arbitrului;
  • in cazul unor greseli mari de orientare cand va transmite capitanului de echipa indicatiile tactice corespunzatoare;
  • in cazul cand e nevoie sa actioneze pentru calmarea unor jucatori.

Prin urmare, antrenorii vor interveni pentru orice greseala, mai ales in ceea ce priveste executia tehnica.

Pentru greseli de tactica individuala si colectiva este indicat ca antrenorul sa astepte pauza.

In procesul de instruire, antrenorii au sarcina sa se calauzeasca de ideea ca sunt datori sa dezvolte mai mult gandirea tactica a jucatorului in joc, si initiativa sa creatoare (consider ca nu se poate aplica la nivel de copii, mai ales la cluburile private al caror obiectiv nu este formarea copiilor, ci mai degraba partea de business) – adica, jucatorul sa aiba latitudinea sa actioneze pe baza gandirii proprii in folosul jocului, tinand seama de indrumarile anterioare ale antrenorului.

Bibliografie:

 [] Cojocaru, V., (1971), Jocul de fotbal – elemente de strategie si tactica, Bucuresti, Editura Topaz

[] Colegiul central de antrenori al FRF in colaborare cu catedra ICF, (1975), Fotbal – Despre orientarea de joc si metodica pregatirii echipelor, Editura Uniunii de Cultura Fizica si Sport

[] Radulescu, M., Dima, M., (2009), „Fotbal PRO” – Probleme ale antrenorului profesionist, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, R.A.

[] Stanculescu, V., (1982), Ghidul antrenorului de fotbal, Bucuresti, Editura Sport-Turism

Recuperarea apei din organism

Recuperarea apei din organism_1

Aceasta recuperare, deosebit de importanta, se poate face prin: ingerarea apei ca atare, a ceaiului, laptelui, supelor, ciorbelor, siropurilor, compoturilor, fructelor, zarzavaturilor, etc.. Sportivilor, dupa eforturi intense, li se recomanda ingerarea de ape minerale alcaline, care stimuleaza digestia, regleaza excretia prin sarurile continute, diminuand astfel fenomenele oboselii. Pentru sprinteri, saritori si aruncatori, cu cca. 1 ora – 1 ora si jumatate inainte de efort, ingerarea unui pahar cu apa minerala vitaminizata si indulcita cu glucoza, sau zahar este utila.

La alergatorii pe distante lungi (maraton, schi fond) administrarea de tichide se face din mers, la punctele de alimentare de pe traseu, fara stationare, pentru a nu se strica ritmul de alergare.

In probeie cu eforturi intense si de scurta durata nu se recomanda inaintea probei consumul unor cantitati mari de lichide, acestea ingreuind munca inimii si a rinichilor. Se pot ingera cantitati mici si in timp din bauturi cum ar fi mixtura: 1 g ceai negru, 2 g ceai menta, 50 g glucoza, 0,2 mg vitamina B1, 100 mg vitamina C, 60 mvol Na, 12 mvol K, 40 mvol Cl, 2 mvol H2PO4, 1 000 ml apa.

In pauzele scurte din timpul activitatii sportive (baschet, volei) se recomanda doar clatirea gurii sau ingerarea a 2-3 inghitituri de lichid pentru a evita senzatia de uscaciune a mucoasei bucale.

In spoturile unde pauza dureaza mai mult de 5-15 min (fotbal, rugby, gimnastica etc..), sportivii pot consuma un pahar de suc de fructe indulcit, sirop vitaminizat, apa minerala vitaminizata si indulcita, etc..

In ceea ce priveste bauturile alcoolice, acestea nu se recomanda sportivilor in perioada competitionala. Cele slab alcoolizate (vin rosu, bere) se pot folosi cu intermitenta in perioada de tranzitie si in zilele cand nu au loc antrenamente. De asemenea sunt contraindicate banchetele imediat dupa terminarea competitiei, cind organismul, deja intoxicat cu catabolitii rezultati in urma efortului, trebuie sa suporte si excesul de mancare si bauturi alcoolice.

 Recuperarea apei din organism_2

NECESARUL IN SUBSTANTE MINERALE

Nevoile hidrice asigura si necesarul de minerale, elemente indispensabile vietii. Mineralele sunt aduse in organism prin alimentatie – o alimentatie defectuoasa, dezechilibrata, duce la carente relative in calciu, fier, iod, fluor, cupru etc..

Organismul nu poate asimila elementele minerale sub forma lor simpla si nici sub aceea de saruri minerale combinate cu alte substante minerale. El le integreaza sub forma de saruri organice, combinate cu substante din regnul mineral sau vegetal. Astfel calciul il gasim sub forma de cazeinat, fierul combinat in hemoglobina, fosforul unit cu protidele, magneziul combinat in clorofila etc..

Elementele minerale au multiple functii: sunt constituentii esentiali ai celulelor; intra, in compozitia substantelor respiratorii (hemoglobina, mioglobina, citocromi) si a catorva sisteme enzimatice; regleaza permeabilitatea membranelor celulare si a peretilor capilari; intra in constitutia scheletului (in special calciul si fosforul) dandu-i consistenta; influenteaza, sub forma unui echilibru ionic adecvat intre Na, Ca si Mg, asupra functiilor celulare si regleaza excitabilitatea nervoasa si musculara; contribuie la mentinerea presiunii osmotice si a echilibrului acido-bazic al organismului; intervin in reglarea metabolismului apei si a volumului sanguin.

Bibliografie:

[] Benardot, D., (2012), Advanced Sports Nutrition, USA, Human Kinetics Book

[] Cataniciu, V., Cirligelu, V., Teofilovici, A., (1971), Alimentatia in sport, Bucuresti, Editura Stadion

http://www.uefa.com/   (= Villarreal CF club doctor Héctor Usó talk about the importance of hydration for a young player= )

Ciclul complet al vietii antrenorului de fotbal – schema

Ciclul complet al vietii antrenorului de fotbal - schema_1

Ciclul complet al vietii antrenorului de fotbal are doua microcicluri si reprezinta un factor important in cunoasterea si perfectionarea personalitatii acestuia:

  • Microciclul pregatirii de baza.
  • Microciclul pregatirii profesionale.

Fiecare antrenor poate sa aprecieze cu note de la 1-10 fiecare din cele 12 puncte de mai jos, alcatuind un total pe care sa-l compare, pe al sau cu al altora, in stradania de a se autocunoaste si autodepasi permanent.

Problemele prezentate reprezinta pentru antrenori un indemn la analiza problemelor de baza ale ciclului profesional (ciclul pregatirii de baza fiind deja parcurs).

  1. Talentul – temperamentul – aptitudinile.
  2. Familia – educatia multilaterala si familia.
  3. Conditiile invatarii fotbalului, la ce club a jucat antrenorul – traditiile.
  4. Scoala de baza – educatia si instructia de baza.
  5. Societatea si antrenorul – inter-relatiile cu organizatiile: culturale, sportive, politice, scolare.
  6. Studii de specialitate in ramura sportiva fotbal.
  7. Studii speciale nationale si internationale pentru antrenorul de fotbal.
  8. Studii de perfectionare pentru antrenor – categoria din care face parte.
  9. Locul antrenorului in fotbalul national si international.
  10. Calificarea si etapele parcurse de antrenor la echipe de jos in sus.
  11. Experienta de antrenor – performantele pe care le-a avut (atat nationale, cat si internationale).
  12. Performante de viitor – devenire pentru performanta.

Bibliografie:

 [] Cojocaru, V., (1971), Jocul de fotbal – elemente de strategie si tactica, Bucuresti, Editura Topaz

[] Radulescu, M., Dima, M., (2009), „Fotbal PRO” – Probleme ale antrenorului profesionist, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, R.A.

[] Stanculescu, V., (1982), Ghidul antrenorului de fotbal, Bucuresti, Editura Sport-Turism

Mini-ghid de comportament pentru antrenori

Mini-ghid de comportare pentru antrenori_1.png

Antrenorii sunt cheia mentinerii eticii in fotbal. Conceptia lor despre etica influenteaza direct comportamentul jucatorilor din subordine. Prin urmare, antrenorii trebuie sa aiba grija deosebita de aspectul moral al conduitei lor. Antrenorii trebuie sa aiba grija ca toate deciziile zilnice si alegerea activitatilor ca si tintele strategice sa aiba implicatii etice.

Regulile de mai jos ale “Codului de comportament a Asociatiei Antrenorilor” sunt baza tuturor celor implicati in antrenare.

Mini-ghid de comportare pentru antrenori_2

  • Antrenorii trebuie sa respecte drepturile, demnitatea si bunastarea fiecarei persoane si sa trateze pe toata lumea egal in contextul sportului.

  • Antrenorii trebuie sa plaseze binele si siguranta fiecarui jucator deasupra oricaror considerente inclusiv deasupra performantei.

  • Antrenorii trebuie sa accepte limitele impuse de organism.

  • Antrenorii trebuie sa dezvolte o relatie corecta cu fiecare jucator bazata pe respect si incredere reciproca.

  • Antrenorii nu trebuie sa-si exercite influenta pentru a obtine beneficii sau premieri personale.

  • Antrenorii trebuie sa incurajeze si sa ghideze jucatorii, sa-si accepte responsabilitatea, pentru propriul comportament si performanta.

  • Antrenorii trebuie sa se asigure ca activitatile selectate sunt potrivite varstei, maturitatii, experientei si abilitatii jucatorilor.

  • Antrenorii trebuie sa explice jucatorilor (si unde este cazul parintilor) asupra celor ce se asteapta de la ei si la ce trebuie acestia sa se astepte de la antrenori.

  • Antrenorii trebuie sa colaboreze cu alti specialisti (antrenori, savanti in sport, doctori, psihoterapeuti) in interesul jucatorilor.

  • Antrenorii trebuie sa promoveze aspectele pozitive ale sportului (ex.: FAIR-PLAY) si niciodata sa indemne la incalcarea legilor jocului, la folosirea substantelor sau tehnicilor interzise.

  • Antrenorii trebuie sa arate standardele inalte de comportare.

  • Antrenorii nu trebuie sa tolereze limbajul nepotrivit.

Bibliografie:

 [] Cojocaru, V., (1971), Jocul de fotbal – elemente de strategie si tactica, Bucuresti, Editura Topaz

[] Radulescu, M., Dima, M., (2009), „Fotbal PRO” – Probleme ale antrenorului profesionist, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, R.A.

Legile cresterii copilului din punct de vedere fiziologic

Legile cresterii copilului din punct de vedere fiziologic_1

Pentru cunoasterea comportamentului copilului exista procedee de evaluare a dezvoltarii fizice, senzoriale si psihice.

Pediatrul trebuie sa cunoasca modul in care ecologic sau/ si prin experienta individuala, copilul este pregatit pentru competentele sale ulterioare. Un rol deosebit alaturi de sociolog, psiholog, logoped, etc. – in modelarea calitatilor (aptitudinilor) copilului il au insa si profesorii cu care copii vin in contact. Acestia sunt adesea intrebati de catre parinti (sau mai bine – ar trebui in mod normal sa fie intrebari de catre parinti), care observa niste aptitudini mai deosebite ale copilului lor, in ce ritm si cu ce intensitate pot fi puse in valoare aceste aptitudini fizice sau intelectuale.

Trebuie avute in vedere cel putin trei principii:

  • respectarea ritmului cronobiologic al formarii deprinderilor si aptitudinilor;
  • punerea lor in valoare pana la limita superioara a posibilitatilor;
  • valorificarea acestor aptitudini in conditiile cunoasterii integrale a comportamentului fizic, psiho-intelectual si social al copilului.

Ritmul cronobiologic al aparitiei unor aptitudini este binecunoscut: aptitudinile apar la o anumita varsta, (cam aceeasi la toti copii normal dezvoltati); exista insa si variatii individuale si oscilatii la acelasi individ, de care trebuie sa se tina seama.

In al doilea rand, inexacta apreciere a limitei superioare a posibilitatilor poate genera fie subsolicitare, deci privarea copilului de posibilitatea obtinerii unor performante deosebite, fie suprasolicitarea care va duce, mai curand sau mai tarziu, la oboseala, fiind reactii negative.

In sfarsit, cunoasterea comportamentului este indispensabila pentru ca orice aptitudine se valorifica pe un fond de dezvoltare fizica, intr-un tot psiho-intelectual si intr-un cadru social de care trebuie sa se tina seama.

LEGILE CRESTERII:

  • Legea alternantei: segmentele corpului nu cresc toate in acelasi timp, ci alternativ.
  • Legea proportiilor: pentru fiecare perioada a copilariei exista un anumit ritm de crestere (mai accelerata la 0-3 ani, mai lenta intre 5-7 ani).
  • Legea antagonismului morfologic si ponderal: in perioada de crestere acumulativa, diferentierea este redusa, si invers.
  • Legea cresterii inegale: fiecare segment al corpului are propriul sau ritm de crestere.

FACTORII EXOGENI:

Modul in care acesti factori influenteaza dezvoltarea organismului depinde de intensitatea si durata lor de actiune, ca si de varsta la care actioneaza. Perioadele cele mai sensibile sunt cele in care procesul de crestere este cel mai rapid (deci primele saptamani, primele luni, primii ani de viata, pubertatea).

babe with vegetables

1.) Alimentatia – este unul dintre factorii ce influenteaza cresterea inca, din timpul vietii intrauterine. Deficientele in dieta mamei se vor repercuta asupra starii de nutritie a fatului. Subnutritia mamei va determina nasterea de copii cu greutate mica (small for date – 24-45 % din cazuri) si cu lungime mai mica fata de normal (in 10 % din cazuri).

Efectul malnutritiei intrauterine se va reflecta si asupra dezvoltarii nervoase superioare a copilului, deoarece in perioada intrauterina si in primele 6 luni postnatal celulele nervoase se multiplica, la fel conexiunile dendritice, creste numarul de celule neurogliale si are loc mielinizarea. Subnutritia calitativa a gravidei poate determina embriopatii si fetopatii.

Carenta proteinelor din alimentatie va determina diminuarea ratei de sinteza a proteinelor in organismul copilului. In carenta proteica severa pot aparea tulburari enzimatice, edeme, tulburari de coagulare. Carenta de saruri minerale influenteaza mineralizarea scheletului.

In contrast cu subalimentatia, supraalimentatia precoce va favoriza aparitia obezitatii.

2.) Mediul geografic – influenteaza cresterea prin conditiile de microclimat: aer, soare, temperatura, umiditate, presiune atmosferica, raze ultraviolete. Efectele sunt mai mari in primii 5 ani de viata.

Altitudinea de peste 1500 m determina un ritm de crestere mai mic, atat in timpul vietii intrauterine, cat si postnatal, din cauza hipoxiei cronice.

Climatul excesiv se asociaza cu o talie mica, pe cand climatul temperat pare sa fie favorabil dezvoltarii in lungime.

Anotimpul: fiecare copil are un ritm sezonier propriu de dezvoltare.

3.) Factorii socio-econimici – care influenteaza cresterea staturo-ponderala sunt: conditiile sanitare, morbiditatea infectioasa si parazitara, alimentatia, locuinta, stresul, profesia parintilor, dinamica sociala, situatia financiara.

Mother and baby doing yoga

4.) Exercitiile fizice – aplicate din primul an de viata, la inceput sub forma masajelor, apoi a gimnasticii pentru sugar, iar pe masura ce copilul creste, a unui sport adecvat posibilitatilor lui, au un rol favorabil, de stimulare a cresterii si dezvoltarii, prin tonifierea musculaturii, intarirea articulatiilor, ameliorarea oxigenarii, facilitarea termogenezei.

5.) Factorii afectiv-educativi – climatul familiei de calm, optimism, care incurajeaza actiunile copilului, va favoriza dezvoltarea acestuia, in timp ce o familie in care exista stari conflictuale, unde parintii se cearta (familiile dezorganizate) vor contribui la un ritm de dezvoltare intarziat. Se constata ca pentru copii crescuti in leagane exista un ritm de crestere mai lent decat la cei crescuti in familie, dar acestia, o data infiati si ingrijiti intr-un mediu care le ofera afectiunea necesara, isi reiau ritmul de crestere.

6.) Noxele chimice, radiatiile, diversele traumatisme – pot influenta negativ cresterea si dezvoltarea. Pot avea efecte limitative in dezvoltarea copilului.

FACTORII ENDOGENI:

Legile cresterii copilului din punct de vedere fiziologic_4

1.) Factorii genetici. Controlul genetic al cresterii este plurifactorial. Ereditatea conditioneaza partial talia definitiva si dimensiunile copiilor la diferite varste. Copii cu talie mare provin din parinti care au si ei talie mare. Negrii nasc copii cu 1-2 cm mai mici in lungime si 100-200 g mai putin pentru greutate, datorita conformatiei bazinului mamei, care este conditionata genetic.

Factorii genetici au un rol major asupra inteligentei, fapt dovedit de gemenii monozigoti crescuti separat, in conditii diferite de mediu, si care au acelasi coeficient intelectual.

2.) Factorii hormonali. Intervin atat in timpul vietii intrauterine cat si postnatal. Hormonii fetali au un rol minor in dezvoltare. Hormonul somatotrop hipofizar se secreta din saptamana a VIII-a de gestatie.

Controlul secretiei de STH prin factorul de eliberare hipotalamica se realizeaza, insa, dupa nastere. Hormonii materni provin din hormonii placentari si hormonii produsi de organismul mamei, care traverseaza bariera placentara.

Hipofiza controleaza cresterea prin intermediul hormonului somatotrop, hormon antehipofizar, anabolizant. El intervine ca reglator al cresterii. Secretia sa inadecvata determina nanism, iar secretia in exces, gigantism.

3.) Tiroida. Hormonii tiroidieni intervin in osteogeneza, favorizand hipertrofia condrocitelor din cartilajul de crestere, mineralizarea osoasa, stimuleaza secretia proteica si multiplicarea celulara, procesele oxidative tisulare, intervin in metabolismul lipidic.

4.) Suprarenalele. Glucocortocoizii au actiune inhibitorie asupra procesului de crestere – mineralocortocoizii stimuleaza secretia de ADN si ARN.

 Legile cresterii copilului din punct de vedere fiziologic_5

5.) Paratitroidele. Intervin in mineralizarea schletului, prin parathormon.

6.) Glandele sexuale. Hormonii androgeni exercita actiune anabolizanta asupra muschilor, oaselor, maduvei osoase, stimuleaza proliferarea celulelor cartilaginoase, diferentierea si maturarea sexuala, iar la pubertate opresc cresterea staturala prin calcificarea cartilajului de crestere.

 Bibliografie:

[] Predescu, C., (2009), Fiziologia sistemelor functionale vegetative, Bucuresti, Editura Morosan

 []Predescu, C., Popescu, D., (2009), Fiziologie – Lucrari practice de fiziologie si fiziologia efortului, Bucuresti, Editura Morosan

[] Predescu, C., Popescu, D., (2011), Fiziologia efortului la copii si juniori, Bucuresti, Editura Discobolul

Pauza dintre 2 reprize ale jocului sau ale antrenamentului

 Pauza dintre 2 reprize ale jocului sau ale antrenamentului_1

Modeland intreaga pregatire la conditiile jocului oficial, voi discuta in continuare de programele pentru perioada dintre repriza I si II a jocului sau antrenamentului.

A.) Program pentru recuperare si refacere dupa efort (primele 3-4 min).

Descriere:

In primele 3-4 min de la fluierul arbitrului care anunta pauza in jocul oficial sau in antrenament, jucatorii trebuie sa realizeze anumite actiuni pana ajung la vestiar (in cabina stadionului):

  • In momentul fluierului, jucatorii trebuie sa se relaxeze total, efectuînd respiratii ample, scuturari ale picioarelor si mainilor, totul pentru a degaja relaxa intreaga musculatura care a fost in actiune – in acest timp, jucatorul trebuie sa refaca mental planul tactic al primei reprize:
  • ce a reusit din ceea ce avea in planul sau individual;
  • ce n-a reusit din sarcinile sale individuale;
  • ce va trebui sa faca pentru partea a II-a a jocului sau antrenamentului.

Pe cat posibil, jucatorii nu trebuie sa discute cu nimeni pentru realizarea acestui program.

Odata ajunsi in cabina, jucatorii urmeaza sa inceapa de fapt a doua perioada, al doilea program al pauzei.

B.) Program pentru refacere si recuperare in urmatoarele 5-7 min. (iar in cazul antrenamentelor sau jocurilor grele, chiar 10 min).

Descriere:

Jucatorii isi scot echipamentul (de corp si picioare), in vederea urmatoareior actiuni:

  1. Se spala bustul si fata cu apa, se sterg cu prosopul, se curata ghetele, tenisii sau pantofii de antrenament, se schimba eventual echipamentul de picior etc..
  2. Se administreaza sustinatoarele de efort, dupa reteta indicata de comisia medicala omologata F.R.F. – prin medicul echipei.
  3. Se lasa jucatorii să se odihneasca, sa se linisteasca si sa se relaxeze;
  • in situatia in care echipa tehnica dispune de un psiho-sociolog, preparator fizic, medic sau antrenor care cunoaste si a realizat in decursul timpului antrenamente autogene (poate si este recomandabil), sa se aplice programe pentru refacere si recuperare.

C.) Program pentru pregatirea echipei si a jucatorilor de a relua efortul pentru repriza a II-a a jocului oficial sau a antrenamentului.

Avand in vedere faptul ca timpul este foarte scurt, iar actiunile trebuie sa se desfasoare cu exactitate, de organizarea si buna desfasurare depinzind potentialul echipei in repriza a II-a, in continuare, timp de 1-2 minute, antrenorul principal face o trecere in revista a jocului dupa următoarea schema:

  • Corectiile in formatie, daca este nevoie, motivand ca datorita indispozitiei jucatorului X sau Y, formatia va reface jocul, prin schimbarea-inlocuirea lui Z (cerand jucatorilor sa-l ajute sa intre in joc cat mai repede).
  • Scurta apreciere a ceea ce echipa n-a reusit in prima repriza datorita: (adversarului care a fost mai inspirat / jocului lent si neinspirat al echipei proprii / nerespectarii indicatiilor pentru jocul echipei de catre jucatorii X, Y, Z etc.).
  • Scurta trecere in revista a ceea ce a fost bun si recomandarea mentinerii si pentru repriza a II-a.
  • In sfirsit, se fac precizari referitoare la cum trebuie sa se joace in partea a II-a a jocului.

 Pauza dintre 2 reprize ale jocului sau ale antrenamentului_2

Unele echipe, inainte de a iesi pe teren, se aduna si toti dau mana, incurajandu-se, pentru a realiza de fapt unitatea psihologica de idei (de victorie) a intregii echipe (actiune incheiata cu un strigat sau o incurajare pentru echipa).

Oricat ar parea de banal pentru unii antrenori, sa nu uităm că jocul de fotbal este inainte de toate un joc colectiv, ca in timpul primei parti (cat si in a doua), jucatorii, inainte de a fi jucatori, sunt oameni cu sentimente, cu afectiuni, cu sensibilitati, cu forte si slabiciuni, pe care numai colectivul ii poate sustine si mobiliza, pentru a obtine in final „o unitate de idei si de actiune“.

Pentru toate acestea si mai ales pentru ca spiritul de echipa este forta mobilizatoare care face din diferite personalitati o echipa, propun gasirea unor asemenea „sustinatoare psihice de efort”, care sunt in cazul nostru cuvantul, unitatea de idei si de actiune a intregii echipe.

Sigur, toate acestea se pot cultiva cu ajutorul unor jucatori cu mai multa experienta care, datorita prestigiului lor, pot fi folositi de antrenor drept conducatori ai efortului psihic, fizic si tehnico-tactic al jucatorilor si al echipei in teren.

Pentru jucatorii problema ai echipei, in drum spre teren, antrenorul aduce o ultima corectie (pentru cupluri sau triunghiuri de jucatori), reluand unele aspecte din antrenamentele pecedente care trebuie sa reuseasca si in jocul sau antrenamentul respectiv.

Bibliografie:

[] Cernaianu, C., (2001), Fotbal – Manualul antrenorului profesionist, Bucuresti, Editura Rotech Pro

 [] Ciolca, S., M., (2008), Fotbal. Curs de aprofundare, Bucuresti, Editura ANEFS

[] Cojocaru, V., (1994), Fotbal – curs de specializare, Bucuresti, Editura ANEFS

[] Muraru, A., (2004), Ghidul antrenorului, Nr.1 si 2, Bucuresti, CNFPA, Editura Proxima

 [] Stanculescu, V., (1982), Ghidul antrenorului de fotbal, Bucuresti, Editura Sport-Turism

Schematic – microciclu in perioada competitionala

Schematic - microciclu in perioada competitionala_1

Structura unui antrenament pentru un microciclu in perioada competitionala, cu o un meci pe saptamana.

Structura unui astfel de microciclu nu este categoric diferita de modelul pentru jocurile de verificare. Planul este similar, doar sarcinile de antrenament sunt usor diferite in unele zile. Daca in cazul jocurilor de verificare nu trebuie lasat prea mult timp pentru “descarcare” inainte de meci, pentru jocurile din campionat aceasta este o etapa necesara, care trebuie respectata.

Deseori se “intampla ca in ziua precedenta unui joc de verificare sa fie planificat un antrenament mai dificil. In fond, ne aflam inca in faza pregatitoare. Ceea ce inseamna ca pregatirea continua, ca jucatorii trebuie solicitati cat de mult este realmente posibil, indiferent de jocul de verificare planificat pentru ziua următoare.

De notat ca in modelul de antrenament propus pentru ziua care precede partida (45 minute), vor fi repetate anumite elemente ale planului de joc pentru acea zi. O astfel de abordare este avantajoasa pentru jucatori, pentru ca, ei se vor familiariza cu aspectele tacticii ce urmeaza sa fie aplicate atat de propria echipa, cat si de echipa adversa chiar a doua zi.

 

Ziua

Sistem energetic Sarcina antrenament

Obiective antrenament

1

Liber – recuperare / regenerare

2

Aerob Mica / Medie

T / TA

-ex mai lungi

3

Alactacid / Lactacid Mare

T / TA / V / P / A /

Fmax    (30 min.)

4

Aerob Medie

T / TA

5

Lactacid / Alactacid Mare

T / TA / V / P / A /

Fmax    (30 min.)

6

Aerob Mica

– Antr. 45 min.

7

Toate Mare

Meci

 

Bibliografie:

[] Cernaianu, C., (2001), Fotbal – Manualul antrenorului profesionist, Bucuresti, Editura Rotech Pro

[] Muraru, A., (2004), Ghidul antrenorului, Nr.1 si 2, Bucuresti, CNFPA, Editura Proxima

[] Stanculescu, V., (1982), Ghidul antrenorului de fotbal, Ro., Editura Sport-Turism