Precizari conceptuale ale fitness-ului

 

 

 

Precizari conceptuale fitness_1

Conceptul de fitness îşi are originea în literatura de specialitate anglo-saxonă, reprezentând tema de abordare pentru cei ce caută soluţii pentru creşterea calităţii vieţii şi menţinerea stării optime de sănătate.

Fitnessul reprezintă (conform Falls Bayler, Dishman, 1980) o formă automotivată de participare sistematică în practicarea exerciţiilor fizice, în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii.

Acest concept întăreşte strategia generală de menţinere a stării de sănătate: el exprimă capacitatea de a accede la o calitate optimă a vieţii fiind astfel “o condiţie dinamică, multidimensională, ce se bazează pe o stare de sănătate pozitivă şi include mai multe componente: fitness intelectual, social, spiritual si fizic”. (Dumitru, G., 1997, citat de Sabău, E., 2002)

Precizari conceptuale fitness_2

FITNESSUL FIZIC

Allsen, P. Harrison, J. Vance (1989) consideră fitnessul fizic “o reflectare a abilităţii de a munci cu vigoare si placere, fără oboseală, având suficientă energie şi pentru activităţi de hobby şi recreative sau pentru situaţii neprevăzute, aceasta având legătură cu starea mentală şi cea fizică de asemenea”.

Fitnessul fizic aflat in relaţie cu starea de sănătate are în componenţă următarele elemente: rezistenţa cardiorespiratorie, forţa musculară, rezistenţa musculară mobilitatea si compoziţia corporală.

Aceste componente structurale sunt elemente de bază pentru multe discipline sportive, particularizarea realizându-se în funcţie de gradul sau nivelul de dezvoltare pe care fiecare componentă o dobândeşte.

Persoanele care practica activităţi fizice viguroase, indiferent de vârstă vor avea beneficii valoroase in planul sanatati iar acestea se vor mentine daca vor continua această practică de-a lungul vieţii.

Kraus, H., Raab, W., citaţi de Sabău. E. În 2002 consderă faptul că fitnessul fizic “se referă la acele aspecte ale funcţiilor fiziologice şi psihologice care oferă protecţie împotriva unor tipuri de boli degenerative, precum: bolile cardiovasculare, obezitatea şi anumite tulburări musculo-scheletice. Aceste afecţiuni au fost denumite: hipokinetice, fiind asociate de cele mai multe ori cu nivelul scăzut de cheltuială energetică, situaţie prezentă în general la persoanele sedentare”.

Fitnessul pentru viaţă este o sintagmă a lui A. Dragnea (1999) ce subliniază importanţa unui regim raţional de viaţă, din care activitatea motrică face parte inseparabilă. Având în vedere faptul că de timpuriu capacitatea funcţională este în relaţie cu vârsta, rezultă ca educaţia pentru fitness ar trebui să înceapă încă din copilărie.

Precizari conceptuale fitness_3

FITNESSUL MUSCULO-ARTICULAR

Această ramură a fitnessului face referire la forţa musculară, rezistenţă musculară si mobilitate.

Considerate pe rând, forta explicată de I. Sabău (1997) reprezintă “însuşirea organismului uman sau a unei părţi a acestuia, evidenţiată prin încordare fizică faţă de o rezistenţă externă care poate fi învinsă sau nu”.

Valoarea forţei este delimitată de o serie de factori ce accentuează şi formele de manifestare ale acesteia, Forţa este calitatea motrică uşor perfectibilă, întrucât majoritatea factorilor ce influenţează dezvoltarea ei sunt perfectibili (factorii ce influenteaza dezvoltarea fortei: sectiunea transversala a muschiului, tipologia fibrelor musculare, cantitatea de substanta energetica, inervatia musculara, viteza de contractie, coordonarea intramusculara, calitatea si integritatea organelor ligamentare, unghiul de actiune al parghiei osoase, factorii psihici).

Rezistzenţa este o calitate motrică complexă cu implicaţii în activitatea cotidiană cât şi în cea sportivă a omului, reprezentând capacitatea de adaptare în susţinerea unor eforturi prelungite.

Rezistenţa musculară, componentă de bază a fitnessului fizic fizic reprezintă capacitatea sistemului muscular de a acţiona împotriva unor rezistenţe sau de a le învinge, repetat un timp cat mai îndelungat. Rezistenţa musculară este de fapt rezistenţa locală, aceasta formându-se pe seama creşterii capacităţii de lucrua muşchilor, a sinapselor neuro-musculare, a plăcii motorii, precum şi a prelungirii în timp a capacităţii centrilor nervoşi solicitaţi în sensul menţinerii stării optime de excitaţie timp relativ îndelungat.

Ardelean, T.,(1980) citat de Sabău, E., 2002 siblinia faptul că rezistenţa este *capacitatea omului de a executa acte şi acţiuni motrice fără a reduce eficacitatea lor într-un timp oarecare, de regulă îndelungat.

Amintim aici si factorii determinanti ai rezistentei musculare: rezervele energetice, cantitatea de sange din muschi, tipul de fibre, compozitia biochimica a sangelui, masa musculara.

Iar cea de-a treia componentă mobilitatea completeză un aparat locomotor bine dezvoltat şi se asociază cu o bună condiţie fizică. Împreună cu celelalte calităţi motrice, mobilitatea întregeşte şi determină caracteristicile şi parametrii miscărilor.

Adrian Dragnea definea termenul de mobilitate in 1996 ca fiind “capacitatea omului de a efectua cu segmentele corpului miscari cu amplitudini diferite”.

Precizari conceptuale fitness_4

FITNESSUL AEROB (cardio-respirator)

Fitnessul aerob sau capacitatea aerobă de efort reprezinta un factor de maxima importanţă când vorbim despre capacitate funcţională şi sănătate.

Termenul de rezistenţă aerobă este determinat de caracteristicile metabolice ale proceselor furnizoare de energie.

Puica I. (1994) denumea rezistenţa aerobă ca fiind “capacitatea organismului de a rezista la oboseală în timpul alimentării suficiente cu oxigen, respectiv într-un echilibru stabilîntre absorţie si consum de oxigen”.

Majoritatea specialiştilor consideră eforturile care au la bază exclusiv producţia de energie aerobă, eforturi de rezistenţă de lungă durată. Acest tip de rezistenţă este specific probelor sportive ce au o durată mai lungă de 8 minute, iar energia necesară desfăşurării se produce din descompunerea glicogenului in prezenţa oxigenului.

Alergarea de durata este principalul mijoc de antrenare a rezistenţei aerobe. Alergarea de durată reclamă şi induce o bună corelaţie funcţională a mecanismelor fiziologice implicate în reglarea vegetativă a funcţiilor implicate în captarea şi transportarea oxigenului. Având o bună rezistenţă aerobă este capabil să furnizezi mai multă energie muşchilor, ca urmare pot fi mai activi mai mult timp, cu mai puţin efort. Astfel că dezvoltând rezistenţa aerobă efectele ce apar la nivel funcţional sunt pozitive: stare de bine, vigoare, activitate mai buna a sistemului digestiv, odihnă eficientă şi apărare împotriva bolilor cardio-vasculare.

Precizari conceptuale fitness_5

FITNESSUL GREUTĂŢII CORPORALE

Fitnessul greutăţii corporale se referă la măsura raportului dintre masă activă şi ţesut gras din corpul uman. Astfel copoziţia corporală este o componentă a fitnessului pentru sănătate.

Structura corpului este un criteriu de apreciat în evaluarea tipului somatic al omului, a stării de sănătate, constituindu-se într-un nou parametru al capacităţilor funcţionale ale organismului.

Deosebirile dintre indivizi prin structura, compoziţia corpului se manifestă ca urmare a interacţiunii dintre activitatea motrică, sistemul de nutriţie, cât şi factorii genetici.

Evaluarea compoziţiei corporale este foarte importantă în procesul de ameliorare a sănătăţii fizice, scopul principal în acest proces fiind menţinerea greutăţii şi a cantităţii de grăsime corporală cu ajutorul exerciţiilor fizice practicate în mod sistematic şi însoţite de o dietă regulată.

Indivizii cu un raport optim de ţesut activ şi ţesut gras au cel mai redus risc de a dobândi boli hipokinetice, asociate cu obezitatea: diabet, boli cardio-vasculare, digestive, probleme de postură asociate cu dureri de spate, gât, trunchi.

Persoanele cu un bun fitness al greutăţii corporale se simt mai bine din punct de vedere fizic şi psihic; se bucură de faptul că se pot mişca cu uşurinţă şi plăcere, atât în activităţile cotidiene cât şi în cele recreative. Acestă concluzie reiese din cercetările făcute de Dr. Harrison, Clarke, H., (1985) citate de Sabău, E., în 2002: “Obezitatea este asociată cu probleme psihologice relaţionate cu ineficienţa în mişcarea corpului”.

Lipsa de activitate fizică eficientă, sedentarismul, sresul cotidian, nutriţia incorectă, sunt factori favorizanţiai fenomenului de creştere în greutate pe seama măririi ţesutului adipos.

După cum am spus analiza compoziţiei corporale începe cu greutatea corpului, aceasta reprezentând suma unor elemente variabile din care: partea fixă – greutatea scheletului, a sistemului nervos, a pielii şi viscerelor; dar si partea variabilă – muşchii, grăsimea, apa de infiltraţie prin tesuturi.

Precizari conceptuale fitness_6

CONCLUZII:

Componenta formativă a educației fizice, care induce o stare de bine, o creștere a calității vieții, este educația pentru fitness.

Toate caracteristicile fitness-ului fizic sunt în interdependență cu nivelul stării de sănătate, cu forma fizică și se pot îmbunătăți la orice persoană, chiar dacă aceasta nu are aptitudini sportive.

Fitness-ul fizic reprezintă capacitatea de a susține activități zilnice cu vigoare și calm, fără a obosi, cu suficientă energie pentru muncă, activități de agrement sau de urgență.

Fitness-ul fizic înseamnă a fi în formă și se referă la cele patru componente:

  1. fitness-ul cardio-respirator;
  2. fitness-ul forței și rezistenței musculare;
  3. fitness-ul mobilității;
  4. fitness-ul greutății corporale.

 

 (PRECIZĂRI CONCEPTUALE ALE FITNESSULUI ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT – lucrarea pe care am prezentat-o in anul 2012 in cadrul unei sesiuni nationale de cercetari stiintifice in cadrul Universitatii Bucuresti, alaturi de Evelina Rustem, sub indrumarea profesorului universitar doctor Marius Stoica)

 BIBLIOGRAFIE:

[]Allsen, P., (1989), Fitness for life- An individual approach, Lowa

[]Ardelean, T., (1980), Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice, București, Editura IEFS;

[]Dragnea, A., (1996),  Antrenamentul sportiv, București, Editura Did. Si Pedagogica;

[]Dragnea, A., (2000), Teoria educatiei fizice si sportului, București, Editura Cartea Scolii;

[]Dragnea, A., Bota, A., (1999), Teoria activităţilor motrice, București, Editura Didacatică şi pedagogică

[]Dumitru, G., (1997), Sănătate prin sport pe înţelesul tuturor, Bucureşti, Editura Federaţia Română Sportul pentru toţi;

[]Puică, I., (1994), Antrenamentul de fond si semifond pentru fete, București, Editura Editis;

[]Sabău, E., (2002), Fitness la copii, București, Editura Arvin.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s