Conducerea jocului de la marginea terenului

Conducerea jocului de la marginea terenului_1

Este un fapt constatat ca in general conducerea jocului de la marginea terenului se face diferit, de la antrenor la antrenor.

Unii antrenori stau la margine,  vorbesc in permanenta si se adreseaza mai ales jucatorului cel mai apropiat; altii ii ameninta pe jucatori cand sunt depasiti de joc sau comit greseli tehnice; in sfirsit exista antrenori care ocupa locul indicat de regulament si transmit indicatii cu caracter de orientare sau atrag atentia asupra greselilor de baza numai in sutiatiile grele, lasand jucatorilor sa rationeze in joc dupa capaciatatea cunostintelor acumulate in procesul de instruire. Consider ca acestia din urma procedeaza just.

In primele doua cazuri, efectele nu pot fi pozitive, intrucat jucatorii sunt derutati, devin surescitati, le scade capacitatea de concentrare in joc si, ca o consecinta, sufera si calitatea jocului lor.

Datorita interventiilor inoportune sau prea dese, se produc anumite modificari in functiunile organismului jucatorului si anume:

  • intensitatea incordarilor musculare creste;
  • scad viteza si promptitudinea;
  • frecventa impulsurilor nervoase creste.

Tinind seama de aceste modificari care survin in organismul jucatorului, antrenorul va fi nevoit sa ia in consideratie tipul de activitate nervoasa a jucatorului, nivelul lui de intelegere, situatia in care se gaseste acesta, importanta jocului, experienta sa si, mai ales, influenta efortului in complexul de imprejurari in care se afla jucatorul respectiv.

 Conducerea jocului de la marginea terenului_2

Tocmai din acest puncte de vedere,  se recomanda antrenorilor ca interventia lor de la marginea terenului sa se rezume numai la urmatoarele situatii:

  • in cazul accidentelor cand va interveni impreună cu medicul, cu aprobarea prealabila a arbitrului;
  • in cazul unor greseli mari de orientare cand va transmite capitanului de echipa indicatiile tactice corespunzatoare;
  • in cazul cand e nevoie sa actioneze pentru calmarea unor jucatori.

Prin urmare, antrenorii vor interveni pentru orice greseala, mai ales in ceea ce priveste executia tehnica.

Pentru greseli de tactica individuala si colectiva este indicat ca antrenorul sa astepte pauza.

In procesul de instruire, antrenorii au sarcina sa se calauzeasca de ideea ca sunt datori sa dezvolte mai mult gandirea tactica a jucatorului in joc, si initiativa sa creatoare (consider ca nu se poate aplica la nivel de copii, mai ales la cluburile private al caror obiectiv nu este formarea copiilor, ci mai degraba partea de business) – adica, jucatorul sa aiba latitudinea sa actioneze pe baza gandirii proprii in folosul jocului, tinand seama de indrumarile anterioare ale antrenorului.

Bibliografie:

 [] Cojocaru, V., (1971), Jocul de fotbal – elemente de strategie si tactica, Bucuresti, Editura Topaz

[] Colegiul central de antrenori al FRF in colaborare cu catedra ICF, (1975), Fotbal – Despre orientarea de joc si metodica pregatirii echipelor, Editura Uniunii de Cultura Fizica si Sport

[] Radulescu, M., Dima, M., (2009), „Fotbal PRO” – Probleme ale antrenorului profesionist, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, R.A.

[] Stanculescu, V., (1982), Ghidul antrenorului de fotbal, Bucuresti, Editura Sport-Turism

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s