Planificarea jocurilor demonstrative

planificarea-jocurilor-demonstrative_1

Daca intereseaza reusita jocurilor demonstrative, ele trebuie planificate cu suficient de mult timp inainte si trebuie indeplinite urmatoarele cerinte importante:

Primele jocuri demonstrative trebuie planificate cu 4-5 saptamani inainte de „Perioada competitionala 1”, concret inceputul campionatului. Vom avea astfel suficient timp pentru:

  • a imbunatati unele procedee sau combinatii tactice;
  • a incerca diferiti jucatori in anumite compartimente;
  • a verifica compatibilitatea de joc dintre unii jucatori individuali sau grupuri de jucatori;
  • a imbunatati viteza specifica, puterea si rezistenta la toti jucatorii.

 

Selectia echipelor care vor juca in aceasta faza a planului anual este extrem de importanta. Se va incepe cu echipele care nu sunt o amenintare serioasa pentru propria echipa, si apoi se creste progresiv calitatea. Ultimele doua, maximum trei meciuri trebuie sa fie contra unor echipe de acelasi calibru.

 Este important sa se planifice primele 1-2 jocuri demonstrative contra unor echipe cu o competenta tactica mai redusa; vom avea posibilitatea sa verificam tactica echipei, mai ales noile scheme, impotriva unei echipe cu mai putine calitati. In acest fel, probabilitatea reusitei anumitor deprinderi tactice este mai mare, in conditiile in care verificarea se face in contextul jocului propiru-zis.

 Drept urmare, creste increderea jucatorilor in capacitatea lor de folosi respectivele deprinderi in meciurile de campionat.

 Daca echipa antrenata urmeaza sa participe la viitoare competitii de tip turneu, este logic sa se organizeze un turneu in aceasta etapa a jocurilor demonstrative.

 Volumul si intensitatea antrenamentelor nu va scadea pe toata durata desfasurarii jocurilor demonstrative. Participarea echipei la aceste jocuri nu constituie un motiv serios de scadere calitativa si cantitativă a pregatirii, mai ales a acelui tip de antrenament menit sa perfectioneze calitatile specifice (viteza, puterea si rezistenta). De retinut ca “ceea ce nu se antreneaza, se dezantreneaza“.

Surse de alimente proteice

surse-de-alimente-proteice_0

Protidele de buna calitate provin din alimente de origine animala: pe de o parte din carne, maruntaie, produse pescaresti, mezeluri, oua, iar pe de alta parte din lapte si branzeturi. Unele alimente vegetale (legumele uscate, cerealele, painea) contin mici cantitati de protide, dar valoarea lor biologica este inferioara celor animale. Produsele lactate sunt foarte bogate in calciu, pe cand alte alimente nu il contin.

surse-de-alimente-proteice_1

  1. ALIMENTE DE TIP CARNAT

a.) Carnea – se deosebeste in ceea ce priveste calitatea. Indiferent de origine, aceasta prezinta caracteristici nutritionale asemanatoare, continand in medie 15-20% protide de calitate superioara. Este bogata in acizi aminati esentiali si foarte bine asimilata de organism. Ea contine fosfor, fier si vitamine din grupul B (in special B1). Nivelul de lipide, cum ar fi lipidele „invizibile” din compozitia protoplasmatica, variaza dupa specia animalului.  Aportul caloric mediu este de 170 calorii pentru 100 g. Atat carnea „rosie” cat si cea „alba” au aceeasi valoare nutritiva. Voi prezenta cateva varietati de carne mai frecvent folosite.

Carnea de bou contine 15-20% lipide. Carnea de vaca, o carne mai alba, are un gust mai agreabil. Bogatia in nucleoproteine explica folosirea ei. Abuzul este incompatibil cu o buna functionare musculo-articulara. Carnea de oaie, cam grasa, necesita indepartarea grasimii inainte de preparare. Carnea de cal se foloseste curent; e saraca in lipide (2%), slaba si nu contine nici paraziti si nici germeni tuberculosi. Carnea de porc are un continut bogat in lipide (20-30%).

In general se prefera consumarea carnii prajita sau fiarta, cu scopul de a pastra toate calitatile nutritive. Se stie ca proteinele sub actiunea caldurii coaguleaza, de aceea la prepararea carnii se va coagula rapid suprafata, conservand insa in interior elementele nutritive. Se vor evita soteuri, tocaturi si sosuri grase, dificile de digerat. Se recomanda gratarul, friptura si rasolul.

surse-de-alimente-proteice_3

b.) Maruntaiele – au si ele o valoare nutritiva diferita. Se folosesc mai frecvent ficatul, rinichii, inima, creierul, momitele, limba. Limba si inima sunt muschi cu mare valoare nutritiva. Maruntaiele de pasare (picioare, cap, gat) sunt sarace in muschi, dar bogate in tesut elastic, conjunctiv si cartilaginos, care prin preparare se transforma in gelatina. Ficatul este singurul pe care il recomand in dietetica sportiva. Contine multe protide (20-22%), fier, oligoelemente ca fosforul, vitamine din grupul B (B1,2,6, PP, P12), puţine lipide (5%) si vitamina A. Continand multe nucleoproteine trebuie folosit moderat, indiferent ca e de vitel, miel, porc sau vaca. Rinichii si creierul sunt bogate in nucleoproteine, neavand aceleasi calitati ca ficatul; ca atare nu le recomand in alimentatia sportivilor.

surse-de-alimente-proteice_4

c.) Produsele de mezelarie – fiind foarte grase si condimentate, nu se recomandă in alimentatia sportivilor, exceptand sunca slaba.

SONY DSC

d.) Pasarile si vanatul – au valoare nutritiva asemanatoare cu carnea de vita. Puiul, iepurele, porumbelul, curcanul sunt echivalente, dar cu un continut crescut de lipide (6-12%); se pot utiliza fripte sau prajite. Gaina, rata, gasca, avand un continut foarte mare de lipide (18-33%), nu le recomand in alimentatia sportivilor, intrucat sunt greu digerabile si pot da stari de indigestie si uneori toxice. Dimpotriva, carnea alba de pasare si pui sunt bine tolerate.

surse-de-alimente-proteice_6

e.) Carnea conservata – Intrucat carnea se altereaza foarte usor, s-au cautat mijoace de a fi conservata in scopul evitarii contaminarii exterioare, cat si opririi procesului de distructie prin actiunea diastazelor. Sararea si murarea se fac pentru carnea grasa de porc, gasca si rata. Se foloseste insa numai sunca, dar cu rezerva de a fi slaba. Afumarea este o metoda complexa de conservare, atat a carnii, cat mai ales a slaninei, dandu-le un gust particular. Apertizarea consta din sterilizarea prin caldura a alimentelor inchise apoi ermetic, de exemplu: corned-beef-ul, insa digestia lui e dificila. Alte metode de conservare sunt inghetarea si criodezicatia, care consta din uscarea alimentelor la vid si la o temperatura joasa. Timpul de digestie gastrica a cărnii e relativ lung (2-4 ore), in functie de continutul sau in lipide. De acest considerent trebuie sa se tina seama in alimentatia sportivilor inainte de concurs. Pe de alta parte carnea este digerata si asimilata in proportie de 95% fara a lasa deseuri. Un regim foarte carnat produce constipatie, lucru ce se poate folosi in sporturi de lunga durata (automoto, planorism, unde se cauta obtinerea recordurilor de durata). Carnea prezinta si multe calitati fiziologice: excita secretia gastrica, e tonic cardiovascular, excita functia renala, hepatica si psihicul. Regimul hipercarnat, de durata, duce la oboseala diverselor functiuni.

surse-de-alimente-proteice_7

f.) Produsele de peste:

  • Pestii se consuma frecvent in tara noastra, avand o valoare alimentara asemanatoare carnii pe care o poate substitui. Nivelul protidic e ridicat (15-20%) si protidele sunt de calitate buna; sunt bogati in fosfor, sulf, fier, cupru si iod, precum si in vitamine din grupele B, A si D. Cantitatea de lipide variaza dupa specie: 1-5% pentru pestii slabi (pastrav); 5-10 % pentru pestii semigrasi (sardele, heringi); 10-25% pentru pestii grasi (ton, anghila, somn). Valoarea calorica difera dupa, cantitatea de lichide, intre 80-200 calorii pentru 100 g. Se recomanda evitarea pestilor grasi si folosirea celorlalti fara marinata, sosuri. Pestii au gust placut, digestibilitate buna si se asimileaza 95%.
  • Molustele si crustaceele sunt bogate in oligoelemente (mangan, cupru, zinc, iod), fosfor, vitamina B, A si D si sarace in lipide (1-2%). Valoarea protidica este crescuta.
  • Pestii congelati. Congelarea se face la temperatura de (-18, -20° C), fara a li se altera calitatile nutritionale.
  • Conservele de peste se fac prin apertizare ambalare in vase ermetic inchise, fie cu sosuri de rosii, marinata etc., fie prin afumare. Conservele de peste nu sunt recomandate, dat fiind continutul lor bogat in lipide si mirodenii, cat si pericolulului indigestiei sau intoxicatiei.
  • Ouale cele mai folosite sunt cele de gaina. Contin 14% protide, fiind cel mai echilibrat aliment in acizi aminati repartizari astfel: ovalbuminele in albus si ovo-vitelinele (o proteina fosforata) in galbenus. Lipidele (12%) se gasesc exclusiv in albus. Galbenusul contine si o cantitate mica de colesterol, precum si minerale ca: fier, sulf, fosfor, potasiu, clor, sodiu si putin calciu. Sodiul se afla in albus, iar fierul, potasiul si calciul in galbenus. Oul contine multe vitamine: B, A, D. Proaspat si bine preparat este foarte usor digerabil (fiert moale 3’ sau tare 10’). Se mai poate folosi si sub forma de omleta sau in diverse creme.

 

Locul alimentelor de tip carnat in alimentatia sportivilor – o ratie tip va cuprinde:

a.) 250-300g carne pe zi, adica 125-150g/masa, repartizata dupa felul de carne astfel:

– o masa pe saptamana de ficat;

-2-3 mese pe saptamana cu peste;

b.) In plus se dau 4-5 oua pe saptamana.

Käse, Quark

II. PRODUSELE LACTATE

Produsele lactate, pe langa proteinele de inalta valoare biologica si vitaminele pe care le contin, reprezinta si o sursa bogata de calciu, lucru important pentru mentinerea echilibrului fosforo-calcic. Aportul de calciu depaseste net pe cel adus de fructe si legume (Tremolieres).

 surse-de-alimente-proteice_9

LAPTELE – este o bautura-aliment ce se recolteaza de la vaci, bivolite, oi sau capre, mai frecvent folosit fiind cel de vaca.

1.) Laptele simplu asigura cresterea rapida a copiilor ramanand toata viata un element nutritiv necesar. E un aliment aproape complet, cu un deficit in  vitamina C si fier. El contine protide (3,5%) sub forma de cazeina, bine echilibrata in acizi aminati esentiali. Glucidele (5%) se gasesc sub forma de lactoza. Lipidele sunt in functie de animalul de la care se recolteaza. Cantitatea de lipide este legiferata la un nivel de 3,4%.

Laptele este bogat in calciu si fosfor: mai contine potasiu, sodiu, clor, sulf, vitamina B complex, vitamina A si putin vitaminele D si C (sub 2 mg). Apa, reprezentand 88% nu produce multe calorii (70 calorii pentru 100 g). O problema importanta este cea a igienei laptelui, deoarece in el se pot dezvolta multi germeni (bacili Koch, tific etc.) care produc imbolnaviri. Bacilul lactic e inofensiv, acrtioneaza asupra lactozei pe care o transforma in acid lactic; cazeina se incheaga si se obtine astfel laptele covasit. La noi se foloseste laptele pasteurizat si imbuteliat.

2.) Laptele modificat:

  • lapte concentrat nezaharat (Sana) cu aceeasi valoare nutritiva ca si laptele simplu;
  • laptele concentrat zaharat, un lapte deshidratat si zaharat 18%, se poate folosi in perioade precompetitionale in anumite ramuri sportive (alpinism, speologie etc.);
  • laptele pudra, contine foarte putina apa (sub 6%), deosebindu-se trei sorturi: complet degresat, semidegresat, zaharat sau nu, pastrandu-se in ambalaje inchise ermetic. Este sarac in lipide si vitamina A.

3.) Laptele transformat:

  • iaurtul – un lapte fermentat dupa pasteurizare, avand aceeasi valoare nutritiva ca a laptelui, amelioreaza utilizarea calciului, iar la nivelul tubului digestiv are actiune de reglare a proceselor intestinale de fermentatie;
  • laptele covasit si chefirul — un lapte acidifiat.

In general laptele se foloseste ca atare, dar se poate imbogati cu fulgi de ovaz, faina, cacao etc.. Sunt rare cazurile de intoleranta la lactoza si atunci se va inlocui cu alt produs lactat mai bine tolerat. Laptele se poate bea cald sau rece, in amestec cu pireu de legume, sosuri, salate, sufleu.

surse-de-alimente-proteice_10

BRANZETURILE – Se cunosc nenumarate sorturi de branzeturi dupa criteriile tehnologice de preparare, avand o valoare nutritiva diferita. Diferente gasim si in ceea ce priveste continutul in apa, in lipide si calciu. Branzeturile sunt sarace in glucide, vitamine B1 si PP si sunt bogate in vitamine A, B2 si B12. Ele se pot consuma in cantitati diferite la toate varstele si in toate starile fiziologice (Randoin & Causeret).

Locul produselor lactate in alimentatia sportivilor – ratia tip poate fi constituita dintr-un aport caloric zilnic de 0,400 litri lapte + 60 g branzeturi variate. Doza de lapte se poate dubla la adolescenti.

 

III. DOZA UNOR ALIMENTE PROTIDICE

100g poate fi inlocuita cu:

– 100g maruntaie (ficat, inima, picioare);

– 100g peste;

– 2 oua;

– ½ litru de lapte sau echivalentul in derivati lactati.

 

IV. SUBSTITUTIA POSIBILA IN PRODUSE LACTATE

¼ litru de lapte poate fi inlocuit cu:

– 120g lapte concentrat nezaharat;

– 80g concentrat zaharat;

– 30g lapte praf (3 linguri rase de supa);

– 2 iaurturi mici;

– 50g branza de vaci;

– 30g cascaval, etc..

 

BIBLIOGRAFIE:

  • Benardot, D., (2012), Advanced Sports Nutrition, USA, Human Kinetics Book
  • Cataniciu, V., Cirligelu, V., Teofilovici, A., (1971), Alimentatia in sport, Bucuresti, Editura Stadion

Comportamentul psihologic inainte, in timpul si dupa meci

comportamentul-psihologic-inainte-in-timpul-si-dupa-meci_1

Comportamentul psihologic inaintea meciului:

– stare optima de realizare a unei performante bune: incredere in capacitatile proprii si in cele ale colegilor de echipa, dorinta de a juca si a invinge, dorinta de cooperare cu colegii de echipa;

– stare oprima inainte de inceputul jocului: stare de dispozitie de joc (febra de start), dorita de a lupta, de a juca bine impotriva oricarei echipe, autocontrol, putere de vointa, hotarare, disponibilitate pentru manevre tactice riscante, incredere de sine, incredere in sansele echepei de a evolua bine, etc.;

– stari negative: apatie de start, panica, atitudine necombativa, frica de infrangere, de a evolua slab, lipsa de incredere in sine si lipsa de incredere in echipa, etc..

 comportamentul-psihologic-inainte-in-timpul-si-dupa-meci_2

Comportamentui psihologic in timpul meciului:

Acesta i-a forme multiple. Rolul antrenorului este acela de a sti sa induca stari pozitive si sa le contracareze pe cele negative:

– ”razboiul psihologic”, atat individual cat si pentru echipa are scopul de a intimida adversarul, de a-i diminua increderea, puterea de lupta. Exista dierse metode pentru realizarea acestor scopuri: tehnici de frustrare, aplicate fara a incalca regulile jocului; ora de incepere a partidei, programarea prea devreme sau prea tarzie; un public ostil, zgomotos, manifestând lipsa de respect, adresand insulte echipei oaspete; mass-media, articole in care echipa oaspete este ridiculizata, tratata fara respect, se incearca intimidarea, crearea unui sentiment de frica de joc; mijloace audio folosite pentru a intimida, a crea teama de joc, etc.; duritate pentru a crea adversarului teama de accidentari; arbitraj slab, cu intentia de a frustra echipa, decizii defavorabile echipei oaspete, dar foarte indulgente fata de gazde; atac verbal, folosit pe echipa gazda pentru a intimida, a crea teama, a diminua motivatia si dorinta de a lupta, a reduce capacitatea de concentrare asupra jocului, pentru a distrage atentia, a provoca reactii agresive si conflicte in randul jucatorilor oaspeti, etc.; limbajul si comporiamentui antrenorului gazda inaintea si in timpul meciuiui, cu intentia de a inspira echipei oaspete un sentiment de frustrare.

 comportamentul-psihologic-inainte-in-timpul-si-dupa-meci_3

Comportamentui psihologic dupa meci:

dupa o infrangere: pierderea increderii in sine, indoieli in legatura cu deciziile tehnice sau tactice si conducerea exercitata de antrenor, apatie, panica, frustrare, senzatia de oboseala permanenta, lipsa de motivatie pentru joc si pregatire, teama de urmatorul joc, anxietate, insomnie si pierderea poftei de mancare, autoizolare, incertitudine in legatura cu reusitele viitoare etc.;

dupa o victorie: incredere exagerata, exaltare, dorinta puternica de a se antrena si de joc, optimism, determinare pentru continuarea succeselor, motivatie puternica fata de antrenamente, prietenie manifestata fata de colegii de echipa, pregatire si comportament social pozitiv, buna comunicare cu colegii de echipa, prietenii etc.

 

BIBLIOGRAFIE:

  • Anton Muraru, Centrul National de Formare si Perfectionare al Antrenorilor, Ghidul Antrenorului, nr. 1 & 2, Proxima, Bucuresti, FRF, CNEFS

Clasificarea efortului in functie de sursele de energie

clasificarea-efortului-in-functie-de-sursele-de-energie_1

1) Sistemul ATP-CP (fosfagen – anaerob alactacid)

  • 1000mM = 1Mol = 1mol ATP elibereaza 7-12 kcal;
  • in masa musculara sunt 570-690 mM fosfagene = 5.7-6.9 kcal energie sub forma de ATP.
  • Sistemul ATP-CP furnizeaza energie 6-10 sec.

 

CONCLUZII:

  • cantitatea totala de fosfagene (ATP-CP) elibereaza sub 1 mol energie sub forma ATP (0.570-0.690);
  • este sursa cea mai rapida de ATP – sistemul nu depinde de o serie lunga de reactii; nu depinde de oxigen; CP si ATP sunt inmagazinate direct in fibra musculara.

clasificarea-efortului-in-functie-de-sursele-de-energie_2

2) Sistemul glicolizei anaerobe (sistemul acidului lactic)

  • Este al doilea sistem anaerob prin care ATP-ul este resintetizat in muschi;
  • Glicoliza anaeroba implica degradarea partiala a glucidelor in absenta oxigenului pana la acid lactic.
  • Ciclul se numeste Embden-Meyerhoff si este compus din 12 reactii distincte:

 

(Glicogen – glucoza – acid piruvic – acid lactic) => ENERGIE => ADP+Pi -> ATP

 

  • In timpul glicolizei anaerobe se refac 3 moli ATP, plecand de la degradarea a 180 g glicogen sau 2 moli ATP plecand de la glucoza;
  • Cu toate acestea, in cursul exercitiului, productia de ATP este mai mica de 3 moli.
  • In cursul unui exercitiu intens glicoliza inceteaza sa functioneze cand se acumuleaza 60-70 gr. acid lactic in muschi, rezultand faptul ca doar 1-1,2 moli ATP pot fi resintetizati prin formarea a 60-70 gr. acid lactic in cursul unui exercitiu fizic intens.
  • In concluzie, glicoliza anaeroba duce la:
  • a.) formarea acidului lactic;
  • b.) nu necesita prezenta oxigenului;
  • c.) nu foloseste decat glucide;
  • d.) elibereaza o cantitate de energie suficienta pentru refacerea a aproximativ 1 mol ATP;
  • Dureaza aproximativ 40-50 sec.

Real Madrid Training - UEFA Champions League Final

3) Sistemul aerob de productie a ATP-ului

Reactiile aerobe se impart in:

a) glicoliza aeroba

b) ciclul Krebs

c) sistemul de transport al electronilor

 

a) Glicoliza aeroba:

– este prima serie de degradari ale glicogenului in CO2 si H2O;

– nu apare acid lactic in prezenţa oxigenului;

– oxigenul permite indepartarea acidului piruvic;

– in glicoliza aeroba 1 mol glucoza se scindeaza in 2 moli de acid piruvic;

– aceasta reactie elibereaza energie pentru refacerea a 3 moli de ATP.

 

b) Ciclul Krebs – acidul piruvic este degradat in ciclul Krebs dupa ce a pierdut un CO2. Aici au loc doua reactii importante:

– eliberarea de CO2 care este inlaturat la nivelul plamanilor;

– oxidatia: eliberarea de ioni de hidrogen (H+) si electroni (e) care intra in lantul transportului de H2 sau “lantul respirator”.

 

c) Sistemul transportului de electroni

Atomii de H2 luati prin intermediul ciclului Krebs (sub forma de ioni H+ si electroni e) sunt cedati atomilor de oxigen de la plamani pentru a forma H2O. Seria de reactii care formeaza H2O este “lantul transportului de H2 sau “lantul respirator”.

 

Pentru fiecare pereche de electroni (2e) exista o energie eliberata pentru a asigura resinteza a 3 moli ATP. Sunt eliberate in total 12 perechi de electroni, incepand de la 1 mol glucoza. Rezulta 36 moli ATP.

FBL-EUR-C1-ATLETICO-TRAINING

Concluzie: in cursul metabolismului aerob se produc 39 moli ATP.

  1. Guyton (1986) concluzioneaza raportand sursele de energie la timp:

– sistemul fosfagenelor (anaerob 8-10 sec. – anaerob alactacid);

– sistemul glicolizei anaerobe (30-40 sec. – anaerob lactacid);

– sistemul glicolizei aerobe nelimitat (atata cat durează elementele nutritive).

clasificarea-efortului-in-functie-de-sursele-de-energie_5

Tabel – Corespondenta surselor energetice cu parametrii solicitarii:

Sursa energetica Frecventa cardiaca Durata solicitarii

aeroba

120-150 b./min. peste 300 sec.
aerob-anaeroba 160-190 b./min. 121-300sec.
anaerob-lactacid 180-190 b./min. 21-120 sec.
anaerob-alactacid 170-190 b./min.

1-20 sec.

 

Tabel – Aprecierea efortului aerob-anaerob in functie de frecventa cardiaca:

Frecventa b./min. Procentul de efort aerob-anaerob
sub 120 probabil 100% aerob, fara efect sau cu foarte mic efect asupra sistemului anaerob
120-150 90-95% aerob 5-10% anaerob
150-165 65-85% aerob 15-35% anaerob
165-180 50-65% aerob 35-50% anaerob
peste 180 peste 50% anaerob

Interdependenta factorilor antrenamentului

Interdependenta factorilor antrenamentului_1.jpg

Acest aspect este o problema ce a preocupat permanent specialistii din fotbal, fiind mereu actuala si in atentia tehnicienilor.

Toata lumea stie care sunt factorii antrenamentului, componentele acestuia dar, mereu continuam sa estimam cum si cat folosim din acestia in fiecare perioada a antrenamentului sportiv.

Toti specialistii in domeniu descriu cu precizie ce reprezinta fiecare factor al antrenamentului, arata cum sunt folositi, metode, mijloace etc. Ceea ce este mai greu, si tine de experienta antrenorilor, de stiinta acestora in domeniu, reprezinta reteta ce trebuie folosita in vederea unei foarte bune pregatiri pentru competitia la care participa sau pentru meciul ce urmeaza.

Inca nu s-a descoperit cat si cum trebuie folosit cantitativ si calitativ, privind toti factorii antrenamentului, spre a avea certitudinea ca la o data anume, se va putea obtine maximum de forma si echipa se va comporta ideal in campionat, competitie sau jocul dorit.

Pentru a nu trata problema numai la modul general trebuie subliniat ca nu pot situa pe locul intai nici unul din factori, de exemplu nu se poate sustine ca pregatirea tehnica este primordiala, ori pregatirea fizica sau cea tactica.

Asa cum este normal, tinand cont de periodizarea antrenamentelor (perioadele de antrenament sunt: pregatitoare, competitionala, de tranzitie), este evident ca, in corespondenta cu o anumita perioada va fi preponderent unul din factori in dauna celorlalti, fara insa a se neglija nici unul.

Acesti factori reprezinta, dupa parerea mea si spre a fi mai sugestiv, componente de sine statatoare, asemanatoare materialelor de constructie, dar care, impreuna, si in doze bine stabilite, vor avea efectul scontat, acela al unei pregatiri polivalente, cu care echipa sa exprime in competitie sau joc asa cum a fost pregatita.

Daca ar trebui sa fac precizari legate de unul dintre factori, cu siguranta as sublinia importanta tehnicii, ea fiind cea care da specificitate jocului si ca, in toate perioadele antrenamentului, se poate dobandi numai avand suportul fizic adecvat.

Toti factorii antrenamentului se sprijina si se ajuta reciproc, intr-o perfecta interdependenta si interferenta, cu alte cuvinte, o echipa sau un jucator de fotbal trebuie sa fie foarte bine pregatit fizic pentru pentru ca sa poata invinge in lupta cu adversarul, cu executii tehnice variate, adecvate situatiei de joc, cu scop tactic bine definit, cu o pregatire psihologica si un moral foarte bun.

Cel mai concludent mi se pare sa ne imaginam o echipa cu subiecti foarte tehnici, dar care ar juca intr-un sistem tactic inadecvat, gresit, sau o alta echipa foarte bine asezata in teren, cu un sistem bun, dar care nu s-ar putea exprima tehnic asa cum ar trebui, concret, neavand posibilitati fizice. Se mai poate imagina in final, o echipa cu subiecti tehnici, cu o asezare buna, avand posibilitatile fizice necesare, dar care  nu ar fi pregatita psihic sa invinga, deci fiind deficitara la capitolul moral volitiv, fara o motivatie serioasa, fara dorinta de a invinge.

Subliniez ca, tactica are ca suport material pregatirea fizica si tehnica deci, atat tactica colectiva cat si elementele sale individuale in cadrul sistemului de joc, nu pot fi materializate decat cu o foarte buna pregatire fizica si tehnica.

Echipa si jucatorii actioneaza tactic prin mijloace fizice si tehnice, depasirea adversarului de exemplu, se face folosindu-se de insusirea si exprimarea tuturor factorilor antrenamentului.

In orice joc sau actiune de joc, oricat ar fi de simpla, apar si sunt prezenti toti factorii antrenamentului si ai jocului chiar daca la una dintre faze se evidentiaza unul sau altul dintre acestia.

Pot afirma cu certitudine ca, baza fizica face posibila exprimarea tehnicii care, la randul ei reprezinta un mijloc de realizare a gandirii tactice si, in acelasi timp, o conditie de realizare a acesteia.

Ar trebui poate sa subliniez la acest capitol, corelatia ce trebuie sa existe intre conceptia de pregatire si cea de joc, ca o finalizare a corelarii factorilor antrenamentului in cadrui periodizarii acestuia.

Concluzia este: cum ne pregatim asa vom juca, de unde si implicarea antrenorului, a cunostintelor si experientelor acestuia, privind o foarte buna planificare, stiinta de a folosi intensitatea si durata in cadrul procesului de instruire precum si imbinarea procesului de instruire cu cel al exprimarii in jocul oficial.

Program reabilitare – ruptura partiala de adductor lung

program-reabilitare-ruptura-partiala-de-adductor-lung_3

ETAPA 1:     [repaus + combaterea durerii] / (3-7 zile)

  • repaus cu coapsa in adductie, usoara flexie si rotatie externa;
  • contentie compresiva – bandaj elastic, ghidat de palparea pulsului distal;
  • crioterapie – aplicare de punga cu gheata peste bandaj, aplicarea directa fiind contraindicata, maxim 15-20′ x 3-5 ori /zi ;
  • posturare antidecliva – dv. cu perna sub gamba si genunchi;
  • fizioterapie;
  • medicatie simptomatica, antialgica si antiinflamatorie, la indicaţia medicului;
  • presopunctura – dispersie;
  • reflexoterapie: fata externa a piciorului, sub maleola externa;
  • mentinerea imaginilor ideomotorii legate de gesturile motrice specifice – antrenament mental si vizualizarea antrenamentelor;
  • mentinerea capacitatii de efort – helcometru – lucru pentru trenul superior.

program-reabilitare-ruptura-partiala-de-adductor-lung_1

ETAPA 2:     [combaterea inflamatiei + debutul remodelajului muscular] / (7-14 zile)

  • electroterapie;
  • termoterapie calda – la inceputul fiecarei sedinte (3-5’);
  • izometrie pentru adductorul lung, debutand cu contractie pe muschiul scurtat, pana la limita durerii;
  • kinetec x 15;
  • masaj – clasic – longitudinal, in lungul fibrei musculare;
  • initial se lucreaza cu coapsa in adductie, iar catre finalul perioadei pe muschiul alungit;
  • stretching – posturare;
  • balansari MI x 5-6 r.;
  • pendulari usoare MI x 5-6 r.;
  • masaj Cyriax – 2′, initial distal de leziune, apoi din ce in ce mai aproape, pentru ca la finalul perioadei sa se lucreze supra si sub focarul lezional;
  • stretching static usor pentru musculatura adductoare a MI x 3;
  • dezechilibre – din stand si din patrupedie, anuntate si cu preparatorul fizic in camp vizual;
  • bandaj compresiv – contractii izometrice 6 sec x 3-5, pauza 15”;
  • crioterapie – punga cu gheata peste bandaj 5-10’ cu suspendarea imediata dupa crioterapie a bandajului.

program-reabilitare-ruptura-partiala-de-adductor-lung_2

ETAPA 3:     [intensificarea solicitarilor musculare] / (14-21 zile)

  • incalzirea trenului superior prin lucru activ in conditii de descarcare 1’;
  • mers pe partea externa a picioarelor, mainile pe cap;
  • skipping 1’;
  • mersul „balerinelor”;
  • cumpana verticala x 3;
  • semigenuflexiune, mainile pe genunchi, mobilizarea genunchilor prin descrierea de cercuri in plan transversal 2 x 3;
  • stand pe omoplati – bicicleta 1’;
  • stand pe omoplaţi – forfecari in plan frontal x 10;
  • stand pe omoplati – forfecari in plan sagital 2 x 5;
  • ADD coapsei x 10;
  • cumpana laterala x 5;
  • genuflexiuni la „carucior” x 20;
  • fandari laterale 2 x 10;
  • stand, coarda elastica – lateral, genunchiul extins, ADD coapsei x 10;
  • stand usor departat, contractie tensor – adductori 3 x 5–6”;
  • sfoara laterala x 3-5 ;
  • stand usor departat, dezechilibrari cu PF in campul vizual x 6-10;
  • impins la presa verticala x 10;
  • sfoara inainte x 3-5;
  • roata x 3;
  • pasi de dans 3’.

program-reabilitare-ruptura-partiala-de-adductor-lung_4

ETAPA 4:     [reintegrarea propriu-zisa in activitatea de antrenament] / (21-35 zile)

  • Antrenament individual – readaptare la solicitarile specifice:
  • stand in sprijin unilateral, circumductii glezna, genunchi, sold ambe sensuri 2 x 9;
  • skipping 1’;
  • stand, lateral de gard, balansari MI x 10;
  • stand, lateral de gard, pendulari MI x 10;
  • genuflexiuni x 25;
  • sezand departat, flexia trunchiului pe expir, cu mentinerea pozitiei finale 5 x 15”;
  • cumpana verticala x 3;
  • pas saltat x 20;
  • cumpana laterala x 3;
  • sarituri inainte – inapoi peste banca de gimnastica x 20;
  • rostogolire inainte in ghemuit x 8;
  • rostogolire inainte cu MI adduse x 8;
  • sfoara laterala sau inainte x 6;
  • rostogolire inainte – inapoi cu genunchii extinsi si MI ADD x 8;
  • stand, lateral de spalier, coarda elastica 1/3 distala gamba, medial, ADD coapsei x 20;
  • contractie adductori-tensor al fasciei lata 5 sec x 5-6;
  • pozitia „fluturas”, coatele pe genunchi, se opun adductiei coapsei x 20;
  • sarituri laterale peste banca de gimnastica x 20;
  • cicloergometru 15’;
  • crioterapie.

 program-reabilitare-ruptura-partiala-de-adductor-lung_5

  • Antrenament individual – reintegrare in activitatea de antrenament:

INCALZIRE:

  • stand in sprijin unilateral, circumductii glezna, genunchi, sold – ambe sensuri 2 x 9;
  • skipping 1’;
  • stand, lateral de spalier, balansari MI x 10.;
  • stand, lateral de spalier, pendulari MI x 10.;
  • genuflexiuni x 25;
  • joc dinamic de genunchi 1’;
  • contractie tensor – adductori 3 x 5”;
  • alergare usoara, in linie dreapta, apoi cu schimbari de directie.

 

REFACERE POSTEFORT:

  • stand pe omoplati – bicicleta 1’;
  • decubit dorsal, forfecari in plan frontal x 20;
  • decubit dorsal, forfecari in plan sagital x 20;
  • respiratie abdominala x 2′;
  • masaj clasic longitudinal disto-proximal, manevre relaxante;
  • crioterapie 5′.