Particularitati tehnico-tactice la varsta de 11-12 ani

 particularitati-tehnico-tactice-la-11-12-ani_1

IN ATAC:

  • Consolidarea deprinderilor tehnice dobandite si invatarea unor procedee tehnice noi (dificile) – exersarea executiilor tehnice din miscare, utilizand inlantuiri mai complexe:

-miscarea inselatoare cu capul (la nivelul privirii);

-preluarea mingii cu piciorul prin amortizare;

-lovirea cu capul din saritura.

  • Consolidarea deprinderilor tactice de baza, individuale si colective pentru atac si invatarea unor actiuni noi (mai complicate in realizare):

-demarcare (directa) permanenta pe spatii libere pentru a putea intra in posesia mingii si pentru a putea actiona liber;

-pasarea mingii (toate formele) cu sau fara preluare, la jucatorul cel mai bine demarcat si continuarea deplasarii pe zona libera (demarcaj);

-invatarea un-doi-ului in conditii izolate de joc;

-dobandirea curajului si responsabilitatii sutului la poarta in conditii de adversitate;

-cunoasterea plasamentului adecvat la momentele fixe de joc: lovituri libere directe, corner, aruncare de la margine.

 

Initierea copiilor pentru participarea la primele jocuri amicale 11 vs 11 (teren cu dimensiuni oficiale) cu urmatorul continut:

= Fundasi = pase precise (toate formele), demarcare permanenta pe spatii libere pentru primire a mingii si continuarea actiunilor de atac individuale si colective cunoscute, initierea atacului;

= Mijlocasi = pase precise (toate formele), demarcare permanenta pe zone si culoare de teren libere in vederea desfasurarii actiunilor tehnico-tactice colective si individuale cunoscute, preluare pe directia de atac si schimbarea directiei de joc prin transmiterea mingii la coechipierul cel mai indicat, depasire individuala si finalizare prin sut la poarta;

= Inaintasi = pase precise (toate formele), demarcare permanenta pe zone si culoare de teren libere in vederea desfasurarii actiunilor tehnico-tactice colective si individuale conoscute, depasire individuala si finalizare prin sut la poarta, transmiterea mingii in fata portii.

particularitati-tehnico-tactice-la-11-12-ani_2

IN APARARE:

  • Consolidarea deprinderilor tehnice dobandite si invatarea unor procedee tehnice noi:

-deposedarea adversarului de minge prin atac din fata (cu tatonare);

-deposedarea adversarului de minge prin atac din lateral.

  • Consolidarea deprinderilor tactice de baza, individuale si colective pentru aparare si invatarea unor actiuni noi:

-trecere rapida in aparare si dobandirea plasamentului intre adversar si poarta;

-lupta pentru deposedarea adversarului de minge si impiedicarea lui de a finaliza prin tras la poarta;

-realizarea marcajului dublu (dublajul).

 

Initierea copiilor pentru participarea la primele jocuri amicale 11 vs 11 (teren cu dimensiuni oficiale) cu urmatorul continut:

= Fundasi = marcaj corect executat (intre advesar si poarta), degajare precisa (nu la intamplare), dublaj in zona sa de actiune;

= Mijlocasi = repliere rapida in aparare si blocarea culoarelor de sut la poarta ale adversarilor, marcaj atent realizat si lupta pentru recuperarea mingii;

= Inaintasi = deposedare a adversarului de minge in jumatatea adversa, repliere rapida in aparare si acordarea ajutorului pentru recuperarea mingii.

 

Bibliografie:

[] Ciolca, S.,M., (2004), Modelul de joc si modelarea pregatirii juniorilor pentru fotbalul de performanta, Bucuresti, Editura Cartea Universitara

[] Cojocaru, V., (1995), Jocul de fotbal. Elemente de strategie si tactica, Bucuresti, Editura Topaz

[] Grigore, G., (2008), Fotbal. Selectia la copii si juniori, Bucuresti, Editura Morosan

[] Grigore, G., (2011), Fotbal. Strategia formativa a jucatorului, Bucuresti, Editura Printech

[] Motroc, I., Motroc, F., (1996), Fotbalul la copii si juniori, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagigica

 

 

 

Advertisements

Sistem imunitar slabit (2)

 Composition with dietary supplement capsules and containers

Asa cum am promis intr-un articol anterior voi face o propunere personala de suplimente destinate sa fortifice sistemul imunitar. Inainte de a folosi orice supliment, cel mai bine este sa consultati medicul dumneavoastra.

 

NUTRIENTI

Supliment

Observatii

Acetil L-carnitina

– energizant care ajuta metabolismul, protejeaza membrana celulara si protejeaza inima.

Acidophilus

– reface flora intestinala buna (de preferat sa se foloseasca o formula nelactata).

Beta 1,3D glucan

– stimuleaza macrofagele sa scape de celulele nefolositoare si ajuta la recunoasterea si eliminarea celulelor tumorale.

Coenzima Q10

– sprijina sistemul imunitar, creste oxigenarea, protejeaza inima si celulele.

Complex de aminoacizi

– proteina transformata intr-o forma pe care o poate folosi organismul.

Extract de maitake (Maitake mushroom Extract)

– ciuperci care construiesc imunitatea si lupta impotriva infectiilor virale si impotriva cancerului.

Glutation (Glutathion reduced)

– polipeptida bioactiva cu functie de coenzima, ce inhiba formarea radicalilor liberi, ajuta la sanatatea globulelor rosii, reduce cantitatea de peroxid de hidrogen, reduce stresul oxidativ, imbunatateste si mentine capacitatea de detoxifiere a ficatului.

Kelp

– aport necesar de minerale pentru integritatea sistemului imunitar.

L-cisteina

– distruge radicalii liberi si virusurile.

L-arginina

– creste imunitatea si intarzie extinderea tumorilor sau a cancerului.

Lecitina

– ajuta la protectia celulara, sprijina sistemul enzimatic al ficatului, ajuta la sinteza acetilcolinei, rol in cadrul proceselor de memorie si invatare.

Magneziu

– necesar pentru o buna functionare a sistemului imunitar; alaturi de vitaminele B lucreaza pentru a crea o stare generala buna.

Pycnogenol

– este un bioflavonoid unic, puternic antioxidant pentru protectia celulelor, reduce tensiunea arteriala, reduce riscul de coagulare vasculara, ajuta la reducerea degradarii colagenului si elastinei, ajuta la reducerea bronhoconstrictiei, echilibreaza productia de oxid nitric.

Seleniu

– distrugator de radicali liberi, puternic antiviral, ajuta la buna functionare a tiroidei.

Squalene (ulei de rechin)

– ajuta la refacerea si functionarea celulelor, avand proprietati anticancerigene.

Usturoi

– stimuleaza sistemul imunitar, echilibrarea tensiunii arteriale, antibiotic natural, ajuta la eliminarea toxinelor din organism, ajuta la vindecarea ranilor si vanatailor, ajuta in tratarea cancerului.

Vitamina A – gunoier de radicali liberi.
Vitamina B complex

– vitamine antistres, importante in functionarea normala a creierului.

Vitamina C

– antioxidant, scade riscul infectiilor.

Vitamina E

– antioxidant, face parte din sistemul de aparare al organismului.

Zinc

– sintetizeaza proteinele musculare si stimuleaza imunitatea.

 

Plante recomandate:

  • Astragalus.
  • Ridichea neagra, papadia si armurariul.
  • Semintele de lycium, ginseng, suma si glicina.
  • Echinacea.
  • Ginkgo biloba.
  • Gentiana.
  • Lemnul cainesc.
  • Picrorrhiza.
  • Sunatoarea.

 

Recomandari:

  • Luati in considerare factorii care pot sa va compromita sistemul imunitar si urmati pasii necesari corectarii acestuia. Doua dintre cele mai comune cauze care afecteaza sistemul imunitar sunt stresul si dieta incorecta, in special dieta bogata in grasimi si in alimente rafinate si procesate.

 

  • Dati sistemului imunitar necesarul de nutrienti care promoveaza o buna functionare. Unii dintre cei mai adecvati ar fi: Vitamina A (vitamina antfinfectii – daca este folosita corespunzator si in doze moderate, vitamina A este foarte rar toxica si prezinta o importanta marita in sistemul de aparare al organismului), Vitamina C (poate fi cea mai importanta vitamina a sistemului imunitar – este esentiala in formarea hormonilor suprarenali si in producerea limfocitelor, s-a aratat ca are un efect direct asupra bacteriilor si virusurilor), Vitamina E (interactioneaza cu vitamina A si C, cat si seleniu, actionand ca un antioxidant si ca un gunoier de radicali liberi toxici – este o parte integranta a sistemului de aparare a organismului), aportul de Zinc (creste raspunsul imunitar si promoveaza vindecarea atunci cand este folosit in doze adecvate – cel putin 100mg zilnic, de asemenea, sustine protejarea ficatului).

 

  • Incepeti o dieta de fructe proaspete si legume (de preferat nepreparate), plus arahide, seminte, leguminoase si alte alimente bogate in fibre.

  • Includeti in regimul alimentar chlorella, usturoi si orz perlat. Aceste alimente contin germaniu, un element benefic pentru sistemul imunitar. De asemenea, adaugati dieta kelp sub forma de kelp rosu sau kelp brun. Kelpul contine iod, calciu, fier, caroten, proteine, riboflavina si vitamina C, necesare pentru integritatea functionala a sistemului imunitar.

 

  • Consumati zilnic bauturi verzi.

  • Evitati produsele animale, alimentele procesate, zaharul si sarea (in cantitate mare).

  • Urmariti un program de post o data pe luna pentru a scapa de toxinele organismului care va pot slabi sistemul imunitar.

 

Bibliografie:

[] Airola, P., (1974), How to get well, Phoenix, Health Plus Publishers

[] Balch, P., A., (2006), Nutritie si biotratamente, Bucuresti, Editura Litera

[] Holford, P., Meek., J., (2010), Boost your immune system: The drug-free guide to fighting infection and preventing disease, Great Britain, Hachete Digital

[] Teitelbaum, J., (1996), From fatigued to fantastic, New York, Avery Publishing Group

 

Programul discutiilor dintre antrenorul principal si echipa inainte de antrenament, in cabina

 sedinta-antrenor-jucatori-inainte-de-antrenament_1

  • Antrenorul principal, directorul tehnic sau managerul echipei, rezolva impreuna cu echipa problemele de baza ale jocului echipei, prezentand:

** situatia jocului trecut al echipei si ceea ce s-a rezolvat pana in acel moment;

** ce trebuie sa se realizeze in antrenamentele urmatoare pana la jocul viitor.

 

  • Antrenorul principal trebuie sa indice aspectele de baza ale antrenamentului si, mai ales, scopul pentru care se realizeaza programul de antrenament respectiv. Motivarea intregului ansamblu al pregatirii si legatura acestuia cu jocul echipei fac ca jucatorii sa aiba un scop precis, sa stie exact ce fac in fiecare moment, sa inteleaga pregatirea pe care o fac pentru a realiza jocul individual si pe cel al echipei. Aceasta mare problema psihologica a antrenamentului se realizeaza prin colaborarea perfecta a antrenorului cu jucatorii, unul dintre cele mai importante aspecte ale strategiei moderne de antrenament (daca jucatorii merg la antrenament fara sa li se spuna ce fac si mai ales de ce fac asta, efectele antrenamentului sunt doar de ordin vegetativ (pentru sanatate). Jucatorii vor iesi pe teren, la jocul oficial, la fel ca la antrenament si, mai ales, vor juca ceea ce stiu ei sa joace. Acum este momentul ca antrenorii sa realizeze ceea ce stiu de fapt si vor sa obtina practic cu echipele lor, dar numai respectand legile generale si speciale ale acestei profesii.

 

  • Folosirea tablei tactice, a explicatiilor pe viu, in cabina, a filmelor didactice, a schemelor, a kinogramelor, a fotografiilor, a articolelor din presa sportiva, a diferitelor analize sau pregatiri de joc, chiar in terenul de fotbal, sunt astazi cerinte de ordin general, normale, pe care fiecare club de performanta din lume le realizeaza.

 

  • Acest moment al antrenamentului (discutia cu antrenorul principal) este cel mai important, el obliga antrenorii colaboratori sa se pregateasca foarte bine pentru fiecare zi, pentru fiecare antrenament. Se stie din practica internationala si cea nationala, ca sunt antrenori care nu stapanesc foarte bine secretele stiintelor ajutatoare, marile cuceriri tehnico-stiintifice care pot fi aplicate fotbalului (acestea ramanand in sarcina celorlalti membrii ai staff-ului tehnic al echipei). Ceea ce antrenorul principal trebuie sa stie totusi perfect este conceptia de joc a echipei, dinamica ei, sa poata sa vada in spatiu jocul echipei, cu care sa ii cucereasca pe jucatori si conducatori, pe spectatori si chiar pe adversari. Indiferent care sunt calitatile antrenorului, cea mai de pret ramane cunoasterea jocului si, mai ales, transpunerea acestuia in antrenamente, invatarea, perfectionarea si maiestria pe care acesta o poate realiza impreuna cu echipa tehnica si jucatorii.

sedinta-antrenor-jucatori-inainte-de-antrenament_2

  • Fac aceasta precizare pentru a ajunge sa se inteleaga de fapt sarcina principala a antrenorului de fotbal, aceea de a invata echipa sa joace un anumit sistem de joc, adica sa joace:

** in atac si in aparare, pe cat este posibil total;

** sa aiba principii de joc cu continut al fotbalului international;

** sa aiba o conceptie de joc adaptata fotbalului romanesc si, mai ales, sa fie specifica echipei;

** sa aiba stabilitate in combinatiile de baza ale echipei in atac si in aparare, in desfasurarea jocului si la momentele lui fixe, in terenul propriu, la mijlocul terenului dar si in terenul advers/ pe culoarul lateral stang, pe culoarul central si pe culoarul lateral drept, in asa fel incat sa se realizeze o descompunere si o compunere a jocului de la un jucator la 11 si invers.

 

  • Maiestria antrenorului este, deci, sa stie foarte bine jocul echipei sale si mai ales, sa-l poata compune in antrenamentele speciale. Ceea ce face ca, antrenorul sa fie artist, regizor, manager, etc., este arta de a-i face pe jucatori sa colaboreze cu el, sa se supuna echipei, sa respecte si sa perfectioneze cele spuse de el, sa fie intotdeauna o echipa care joaca o lectie bine invatata.

 

  • Dupa aceasta discutie incheiata in cabina, antrenorul si jucatorii ies pe teren, unde repeta eventual unele probleme de tactica cu toata echipa (echipa de baza care a jucat sau care va juca meciul urmator), stabilind de fapt exact ceea ce vrea de la echipa si de la fiecare jucator (amanunte pe care echipa sa tehnica, sub directa sa indrumare si control – le va realiza in antrenamentele urmatoare).

 

  • Pentru a face ca programele dintre doua antrenamente sa-si dovedeasca necesitatea, trebuie sa mentionez faptul ca, tot ceea ce antrenorul principal cere in acest program dinaintea antrenamentelor sau jocurilor trebuie sa fie discutat in prealabil de jucatori intre ei, de jucatori cu asistentii antrenorului principal, de echipa fara antrenori, de toti factorii interesati, in toate momentele libere care fac parte integranta din antrenamentul propriu-zis.

 

  • Astazi, antrenamentul nu se termina odata cu activitatea din teren, ceea ce face sa apelam la activitatile individuale ale jucatorilor, la strategia echipei tehnice de a organiza activitati care sa-i prinda pe jucatori in aceasta opera de constructie a jocului echipei, de a organiza viata fiecarui jucator in asa fel incat sa realizeze marea performanta individuala, cat si jocul si performantele echipei, scopul final al pregatirii.

 

Bibliografie:

[] F.I.G.C., (1992), Settore Giovanile e Scolastico, Tempo di Pallone, FIGC-SGS, Roma

[] L.A.84 Foundation Soccer Coaching Manual, (1995), U.S.A.

[] Leali, G., (1998), Calcio, tecnica e tattica, Societa Stampa Sportiva, Roma

[] Martin, D., Carl, K., Lehnertz, K., (1997), Manuale di teoria dell’ antrenamento, Societa Stampa Sportiva, Roma

STUDIU PRIVIND STABILIREA UNUI PROGRAM EXPERIMENTAL IN VEDEREA RATIONALIZARII SI INDIVIDUALIZĂRII MIJLOACELOR DE ANTRENAMENT LA NIVELUL JUNIORILOR II IN JOCUL DE FOTBAL

 rationalizare-si-individualizare_1

Prioritati in procesul de antrenament la Juniori II:

  • La aceasta grupa de varsta se lucreaza in conditii de joc cu adversari activi.
  • Grupele vor fi constituite din 22 jucatori iar ponderea componentelor antrenamentului este urmatoarea: 30% – pregatire fizica/ 30% – pregatire tehnico-tactica/ 5% – pregatire teoretica/ 30 % – pregatire psihologica si 5% – pregatire biologica (refacere si recuperare).
  • Durata antrenamentului = 90-120 minute / de 5-6 ori pe saptamana .
  • Se va pune accent pe corectitudinea executiilor.

 

Principii de baza ale antrenamentului la Juniori II:

  • Jocul – meciuri exigente; jocuri regulamentare; recompensele si alti stimulenti trebuie sa existe ca la adulti.
  • Jucatorul – incredere in sine; stapanirea sentimentelor fara teama de influente exterioare; mandrie personala; mandria de a apartine unui club, unei echipe nationale; capacitatea de a construi relatii cu ceilalti; nevoia de atentie, de securitate, de intelegere.
  • Echipa – aspiratie la o cauza comuna; nevoia de spirit de echipa; directie; jucatori cheie; intelegere colectiva; manifestari de incredere, de concentrare si de dorinta de a invinge; asumare de responsabilitati.
  • Antrenorul – bine informat, experimentat, cunoscator al tuturor aspectelor; capabil de a vorbi clar; insistent cu disciplina; sa nu se indoiasca de puterea sa; calitati de conducator; convingator.
  • Antrenamentul – simularea unor conditii reale; joc tactic si organizare a echipei; repetitii mentale; exersari in situatii de mare presiune; programe variata; nevoia de a satisface dorinta de competitie a jucatorului; momente scurte de intensitate maxima; automotivatie; incitarea jucatorilor de a face propuneri.
  • Mediul – bune conditii de antrenament si de joc; public impresionant, intretinerea entuziasmului publicului, a oficialilor, a presei, a televiziunii etc.
  • Dupa varsta de 16 ani jucatorii pot abandona activitatea fotbalistica datorita mai multor cauze printre care: asteptari imposibil de satisfacut; atractia altor domenii; lipsa succesului; accidentari; lipsa posibilitatilor de a juca; comportamentul urat fata de grup; presiuni externe.
  • Antrenorul se foloseste adesea de teama jucatorilor pentru a-i stimula. Acest lucru nu este recomandabil in cazul antrenamentului cu tineri.

 

OBIECTIVELE CERCETARII:

  • stabilirea si experimentarea unor sisteme de mijloace specifice jocului de fotbal, in pregatirea juniorilor la nivel II, la trei cluburi Bucurestene:

                       FC D. B., FC S.B., FC J.B., privind imbunatatirea:

  • tehnicii miscarilor specifice jocului de fotbal;
  • calitatilor motrice de baza si a formelor de manifestare;
  • elaborarea si experimentarea unor modele de planificare, programare a pregatirii fotbalistilor juniori, in vederea rationalizarii si individualizarii mijloacelor de antrenament orientate spre componentele tehnico-tactice si fizice.

 

SARCINILE CERCETARII:

  • cunoasterea profilului complet al jucatorului de fotbal la nivel de juniori, structura si caracteristicile efortului, a mecanismelor fiziologice ce sustin efortul;
  • elaborarea modelului biologic si motric;
  • masurarea principalilor indicatori somatici si functionali ai juniorilor;
  • stabilirea probelor de control pentru evaluarea capacitatii de efort, a nivelului tehnico-tactic si mai ales a nivelului de dezvoltare a principalelor calitati motrice;
  • trecerea probelor de control;
  • stabilirea programului experimental in vederea rationalizarii si individualizarii mijloacelor de antrenament la nivelul juniorilor II.

 

IPOTEZA CERCETARII:

  • Folosirea mijloacelor specifice jocului de fotbal rationalizate si algoritmizate in conditiile individualizarii va permite imbunatatirea capacitatii de performanta la nivelul juniorilor II.

 

ORGANIZAREA EXPERIMENTULUI:

  • Prin aceasta cercetare se incearcavalorificarea experientei dobandite de-a lungul anilor, prin implicatiile personale la nivelul fotbalului juvenil, dar si de performanta si in acest sens s-a realizat o colaborare directa cu preparatorii fizici ai centrelor de copii si juniori din cele trei cluburi.

 

PERIOADA DESFASURARII:

  • Perioada desfasurarii experimentului 15 iulie 2012 – 15 iunie 2013.
  • Aceasta perioada a avut urmatoarea structura:
  • perioada pregatitoare I (vara);
  • perioada precompetitionala;
  • perioada competitionala I (tur);
  • perioada pregatitoare II (iarna);
  • perioada precompetitionala;
  • perioada competitionala II (retur).

 

LOTUL DE SUBIECTI:

  • Grupele de juniori II (16-17 ani) ale celor trei cluburi: FC D. B., FC S.B., FC J.B..
  • Fiecare grupa a fost constituita dintr-un numar de 18 fotbalisti.

 

MODUL DE LUCRU:

  • in perioadele pregatitoare, toate cele trei grupe au lucrat cu preparatorul fizic un program standard, adaptat particularitatilor de varsta si nivel de pregatire;
  • in perioadele competitionale, cele trei grupe prezentate mai sus au lucrat cu preparatorul fizic doua antrenamente pe saptamana;
  • toate grupele au efectuat stagii centralizate de pregatire timp de 12 zile, atat in perioada pregatitoare de vara, cat si in perioada pregatitoare de iarna.

 

Continutul lectiilor de antrenament a fost orientat spre:

  • o prelucrare musculara si articulara;
  • formarea si corectarea unor deprinderi motrice specifice jocului de fotbal;
  • valorificarea potentialului fizic prin abordarea frontala a lucrului privind capacitatile motrice;
  • perfectionarea si cresterea eficientei in antrenament si in joc a elementelor si procedeelor tehnice, precum si actiunilor tactice colective si individuale, in atac si in aparare, prioritare posturilor din echipa (portar, fundas, mijlocas, inaintas).

 

Privind metodologia de abordare a antrenamentului prezint cateva aspecte prioritare:

  • selectionarea celor mai adecvate mijloace sau structuri de exercitii, orientate pe doua paliere (pregatirea tehnico-tactica si pregatirea fizica), precum si adaptarea acestor mijloace de antrenament in funcţie de:
    • varsta fotbalistilor – juniori 16-17 ani;
    • nivelul de instruire;
    • postul din cadrul echipei (portar, fundas, mijlocas, inaintas).
  • alegerea celor mai adecvate metode de instruire, privind deprinderile motrice, dar mai ales educarea tuturor formelor de manifestare a capacitatilor motrice.

 

PROBE DE CONTROL – ANALIZA REZULTATELOR:

  • Au fost administrate in cadrul celor doua testari următoarele probe de control:
  • 10m aSp, 30m aSp, 50m aSp, lungime fara elan, triplu salt fara elan, detenta pe verticala, abdomen din atarnat la spalier, tractiuni in brate, testul de putere aeroba – du Gacon.
  • De asemenea, am testat capacitatea de mentinere a mingii in aer din deplasare cu piciorul si cu capul 30 sec. si proba complexa 1 (jucatori de camp) si degajarea mingii la punct fix si aruncarea mingii cu mana la punct fix (portari).

 

Probe control 10m aSp 30m aSp 50m aSp Lg.f.e Tr.s.f.e
Testari Ti Tf Ti Tf Ti Tf Ti Tf Ti Tf
FC  D.B. 2.12 2.11 5.25 4.24 6.35 6.27 2.41 2.47 6.7 6.75
FC S.B. 2.13 2.12 4.24 4.23 6.3 6.25 2.42 2.49 6.75 6.8
FC J.B. 2.14 2.13 4.26 4.25 6.37 6.3 2.43 2.46 6.7 6.75
MEDIE 2.13 2.12 4.25 4.25 6.34 6.27 2.42 2.47 6.71 6.73

 

Probe contr. Detenta cm Abdomene Tractiuni Test de Gacon
Testari Ti Tf Ti Tf Ti Tf Ti Tf
FC  D.B. 42 43 11 13 7 9 20 plec 21 plec
FC S.B. 41 43 12 14 8 10 20 plec 21 plec
FC J.B. 40 42 13 15 8 9 19 plec 20 plec
MEDIE 41 42.6 12 14 7.6 9.3 19.6 20.6

 

Exemple de mijloace folosite in perioada pregatitoare si competitionala la nivelul Juniorilor II in scopul optimizarii pregatirii fizice:

a.) 3 serii x 3 repetari x 600m, (600m in 6 intervale de 100m, dus-intors);

b.) 4 serii x 3 repetari x 600m, (600m in 6 intervale de 100m, dus-intors);

c.) 3 serii x (600m, 400m, 300m, 400m, 600m);

d.) 3 serii x 5 repetari x 400m, (400m in secvente de 100m, dus-intors);

e.) 3 serii x 12 repetari x 300m, total 36;

f.) 3 serii x 5 repetari sprint, naveta 10m, 20m, 30m in 30”, aproximativ 150m;

g.) 3 serii x 5 repetari (300m, 200m, 100m);

h.) 6 gardulete cu inaltimea de 50cm, distanta 10m intre ele/ grupe de 12 jucatori/ 10 repetari alegare lansata (aprox. 85%) cu saritura peste gard, cu bataie pe cate un picior alternativ/ revenire in alergare usoara/ se executa 10 repetari, fara pauza/ se pleaca atunci cand cel din fata trece de gardul 3;

i.) 2 serii x 5’, dupa urmatorul principiu: 10” alergare lansata, urmata de 10” pauza;

j.) 1 serie x 8’, dupa urmatorul principiu: 20m alergare lansata, revenire pe 20m prin alergare cu spatele, continuata cu alergare lansata pe 40m.

 

Descrierea probelor tehnico-tactice folosite pentru evaluarea Juniorilor II:

  • Mentinerea mingii in aer din deplasare in 30 secunde (M.M.D.) – pentru simtul si controlul mingii, nivelul maiestriei tehnice.
  • Sutul de la 30m (S30) – pentru forta de lovire a membrelor inferioare, precizie, nivelul maiestriei tehnice.

Jucatorul  loveşte mingea (sutează) de la 30m fata de poarta. Mingea este impinsă cu piciorul spre inainte la nivelul solului, aceasta trebuie sa intre in poarta fara a atinge terenul inainte de linia portii. Se suteaza numai cu siretul plin. Fiecare jucator are dreptul la 10 executii.

  • Proba complexa (P.C.) – pentru viteza de deplasare si de executie, tehnica in regim de viteza, indemanare si maiestrie tehnico-tactica.

proba-complexa

Probe specifice pentru portar:

  • Degajare la punct fix (D.P.F.) – pentru forta membrelor inferioare, precizie, tehnica lovirii mingii.

Portarii trebuie sa degajeze mingea (repunerea mingii in joc cu piciorul ) din suprafata de poarta la un coechipier aflat la centrul terenului. Fiecare jucator are dreptul la 10 executii.

  • Aruncarea mingii cu mana la punct fix (A.M.F.) – pentru forta membrelor superioare, precizie, tehnica aruncarii mingii.

Portarii trebuie sa arunce mingea cu mana (repunerea mingii in joc cu mana) printr-un procedeu specific din suprafata de poarta la doi coechipieri care se afla la 35m de poarta, in partea dreapta si stanga a terenului, in interior si la 5m distanta fata de linia de margine. Fiecare jucator are dreptul la 10 executii (5 dreapta si 5 stanga).

 

Prelucrarea rezultatelor obtinute la probele tehnico-tactice:

 

Mentinerea mingii in aer din deplasare in 30 secunde (M.M.D.) – repetari
ECHIPA Xi Xf
FC D.B. 2.85 31
FC S.B. 29 32
FC J.B. 27.5 30.5
MEDIE: 28.3 31.16

 

Sutul de la 30m (S30) – goluri
ECHIPA Xi Xf
FC D.B. 6.5 (M) 7.5 (B)
FC S.B. 7 (B) 8 (B)
FC J.B. 6 (M) 7 (B)
MEDIE: 6.5 (M) 7.5 (B)

 

Proba complexa (P.C.) – secunde
ECHIPA Xi Xf
FC D.B. 34.3 33.1
FC S.B. 35 33.6
FC J.B. 34.7 33.2
MEDIE: MEDIE: 33.3

 

Degajare la punct fix (D.P.F.) – reuşite
ECHIPA Xi Xf
FC D.B. 6.5 (M) 7.5 (B)
FC S.B. 7 (B) 8 (B)
FC J.B. 6 (M) 7 (B)
MEDIE: 6.5 (M) 7.5 (B)

 

Aruncarea mingii cu mana la punct fix (A.M.F.) – reusite
ECHIPA Xi Xf
FC D.B. 7 (B) 8 (B)
FC S.B. 7 (B) 8 (B)
FC J.B. 7.5 (B) 8.5 (B)
MEDIE: 7.16 (B) 8.16 (B)

 

Exemple de mijloace de individualizare pe posturi:

PORTARI:

FOOTBALL : Juventus Turin vs As Rome - Calcio - Serie A - 05/01/2014

  • Prinderea mingii cu si fara plonjon din suturi executate de antrenor de la o distanta de 10-15 m, de la nivelul solului, din demivolé si volé, 20 rep., p=10 sec., I=80%.
  • Prinderea mingii cu plonjon oferita de antrenor de la o distanta de 5 m cu deplasarea portarului 10-15m spre stanga si spre dreapta, 20 rep., p=20 sec., I=85%.
  • Devierea si boxarea mingii oferita de antrenor, distanta 5-10 m fata de poarta, 25 rep., p=20 sec., I=85%.

 

FUNDASI:

rationalizare-si-individualizare_3

  • 2 jucatori fata in fata la o distanta de 10m; unul conduce mingea in viteza, celalalt se deplaseaza in intampinarea acestuia executand deposedarea prin atac din fata – alternativ, 4 rep., p=30 sec, I=80%.
  • 2 jucatori asezati lateral, la o distanta de 2m isi disputa mingea care este trimisa de antrenor intre acestia; jucatorul care intra in posesia mingii incearca sa o protejeze, iar celalalt executa deposedarea prin atac din lateral – 6 rep., p=30 sec., I=85%.
  • Pe perechi, jucatorii asezaţi lateral, la o distanta de 2m; unul dintre acestia se deplaseaza inainte conducand mingea in viteza catre poarta, iar celalalt incearca sa execute deposedarea prin alunecare din spate – alternativ, 6 rep., p=30 sec., I=85%.

 

MIJLOCASI:

Andrea Pirlo

  • Mentinerea mingii in aer prin lovituri alternative cu piciorul, coapsa, capul; dupa 4-5 executii se va efectua o autopasa, in asa fel incat mingea sa poata fi ajunsa prin sprint inainte de a atinge solul; in continuare se va executa:
    • preluare prin amortizare urmata de conducere 5m;
    • preluare prin ricosare cu schimbarea directiei de deplasare cu 900;
    • preluare prin amortizare sau prin ricosare, conducere 5m si tras la poarta, 4×2 min., p=30 sec., I=80%.
  • 2 jucatori aflati in suprafata de pedeapsa; unul protejeaza mingea de pe loc si din deplasare de atacul celuilalt – alternativ, 6×30 min., p=30 sec., I=85%.
  • Pe perechi, un jucator cu mingea la picior, celalalt aflat la 10m de acesta; primul pleaca in conducerea mingii incercand sa depaseasca adversarul prin miscare inselatoare pentru a finaliza din afara suprafetei de pedeapsa – alternativ, 6 rep., p=15 sec., I=90%.

 

INAINTASI:

Blackburn Rovers v West Bromwich Albion - Premier League

  • Pe perechi, jucatorii asezati lateral, la o distanta de 2m; unul dintre acestia se deplaseaza inainte conducand mingea in viteza catre poarta, iar celalalt incearca sa execute deposedarea prin alunecare din spate – alternativ, 6 rep., p=30 sec., I=85%.
  • Jucatorii pleaca in conducerea mingii de la 30m fata de poarta, printre 5 jaloane aflate la 2m distanta intre ele, finalizand cu siretul plin din afara suprafetei de pedeapsa – 10 rep. (cate 5 cu fiecare picior), p=30 sec., I=90%.
  • Pase in doi pe 30m cu schimb de locuri pana in apropierea suprafetei de pedeapsa, unde jucatorul cu mingea o opreste (prin calcare) iar celalat finalizeaza prin sut la poarta – 10 rep., p=30 sec., I=90%.

 

 

rationalizare-si-individualizare_6

!!! “STUDIU PRIVIND STABILIREA UNUI PROGRAM EXPERIMENTAL IN VEDEREA RATIONALIZARII SI INDIVIDUALIZARII MIJLOACELOR DE ANTRENAMENT LA NIVELUL JUNIORILOR II IN JOCUL DE FOTBAL” – proiect Cristian Letchin sub indrumarea Prof. Univ. Dr. Stoica Marius, UNEFS Bucuresti, prezentat in cadrul cursului de Rationalizare si Standardizare in Sportul de Performanta!!!

 

Bibliografie:

[] Bacconi, A., Mazzali, S., (1999), La preparazione fisica del calciatore, Koala Libri, Reggio Emilia;

[] Marella, M., (1999), L’uso del praca dute come sttrategia di allenamento alla corsa. Notiziario Settore Tecnico, FIGC, nr. 4

[] Pradet, M., (2001), Pregatirea fizica, Bucureşti, MTS, CCPS

[] Stoica, M., (2000), Capacitatile motrice în atletism, Editura Printech

[] Tudor, V., (1999), Capacitatile conditionale, coordinative si intermediare – componente ale capacitatii motrice, Editura RAI Coresi

[] Votik, J., (1998), Estructura de las habilida des especificas del futbolista, El. Entrenador Espanol, Barcelona.

 

Motivatia in jocul de fotbal

 motivatia-in-jocul-de-fotbal_1

Atat in teorie, cat si in practica, este unanima opinia conform careia succesul alimenteaza motivatia de a obtine noi succese.

Sportul ar trebui astfel organizat, incat fiecare sportiv sa aiba acces la succes. Pentru a atinge acest obiectiv, va trebui sa redefinesc notiunea de succes, care nu trebuie sa insemne neaparat castigarea intrecerii, ci, in primul rand, atingerea obiectivelor personale ale fiecarui sportiv in parte.

Nazuinta de a castiga intrecerea este un obiectiv valabil si valoros, dar de scurta durata pentru sportivul respectiv. Asa cum am mentionat anterior, invatarea copiilor de a se angaja complet pentru a fi cat mai buni in atingerea sau indeplinirea unui obiectiv dificil si valoros este un beneficiu, pe care adultii trebuie sa-l incurajeze. Acest obiectiv nu trebuie insa obtinut sacrificand dezvoltarea pe ansamblu a copilului.

Astfel, este recomandabil ca, atat antrenorii, cat si parintii sa incurajeze copii sa doreasca sa castige intrecerea, dar, in acelasi timp sa ii invete pe copii sa-si evalueze propria lor valoare nu numai pe baza rezultatului propriu-zis al competitiei, ci pe baza, sau in functie de atingerea propriilor lor obiective.

Motivatia de realizare:

In lista motivelor specifice copilului practicant de fotbal, apar multe motive in care trebuinta de realizare, de a se face cunoscut, de a fi in frunte, etc., se manifesta frecvent si intens. Expresia a fost propusa in psihologia personalitatii de H. A. Murray (1938) si exprima o trebuinta secundara, psihogena care-l face pe individ sa execute ceva dificil, sa domine, sa manipuleze lucruri si idei, sa depaseasca obstacole, sa atinga un nivel ridicat si sa exceleze.

J.W. Atkinson (1964) descrie nevoia de realizare sau motivatia de reusita/succes in cadrul conceptului general de motivatie. Intensitatea motivatiei este rezultatul intensitatii trebuintei, a asteptarii si a „incitarilor”. Daca rezultatul este pozitiv, vorbim de motivatie de reusita; daca este negativ, atunci este motivatie de evitare a esecului. Fiecare persoana evita esecul si cauta succesul.

Atkinson analizeaza cateva tendinte specifice: „realizator sus”, care, de regula, sunt atrasi de domenii in care se poate obtine succesul – cum este sportul, de exemplu. Un astfel de subiect nu este tentat sa desfasoare activitati hazardate, in care rezultatul depinde de sansa. El este realist si nu-l intereseaza sarcinile simple sau prea grele si nu-si pierde timpul urmarind imposibilul. Individul “realizator jos“, motivat pentru evitarea esecului, va ocoli activitatile orientate spre succes, cel putin daca nu este obligat sa le faca din alte motive, ca de exemplu motivul de aprobare sociala.

Dupa: R. S. Weinberg si D. Gould (1995), motivatia de realizare se bazeaza pe trei teorii:

  1. Teoria nevoii de realizare.
  2. Teoria atribuirii.
  3. Teoria realizarii scopului (sarcinii).

a.) Motivatia de realizare – este influentata de cinci factori:

Factorii de personalitate – fiecare individ este impulsionat de dorinta de realizare a succesului si de evitare a esecului. Realizatorii “sus” si realizatorii “jos” se comporta diferit in fata aceleiasi situatii.

Factorii situationali – se exprima in probabilitatea de succes in situatie sau sarcina si stimularea produsa de valoarea succesului.

Tendintele – rezulta din combinarea factorilor de personalitate si situatie, si anume expectatia de succes si evitarea esecului.

Reactiile emotionale – toti sportivii doresc sa traiasca sentimentul de mandrie si sa reduca sentimentul de rusine; realizatorii “sus” pun accentul pe mandrie, iar realizatorii “jos”, pe rusine si urmarile ei.

Comportamentul de realizare – ca rezultat al interactiunii celor patru factori enumerati anterior. Realizatorii „sus” cauta sarcini provocatoare, accepta riscuri si prefera situatiile de confruntare, in timp ce realizatorii „jos” evita riscurile si situatiile de confruntare, preferand fie sarcinile atata de dificile incat sa fie siguri ca pierd, fie sarcini foarte usoare care sa le asigure succesul.

b.) Teoria atribuirii:

Strans legata de teoria motivatiei este teoria atribuirii (Heider, 1958; Weiner, 1985 & 1986).

Atribuirea este procesul cognitiv prin care indivizii percep si explica propriile comportamente (autoatribuire) sau ale altora (heteroatribuire) in viata de toate zilele.

Ideea de baza consta in a considera ca evenimentele sau comportamentele sunt datorate persoanelor in actiune (cauzalitate interna sau factori dispozitionali), fie sunt datorate ambiantei (cauzalitate externa sau factori situationali).

Dintre sutele de categorii de atribuiri cauzale, Weiner (1986) descrie trei, considerate ca fiind cele mai semnificative:

– stabilitatea, cu contrarul ei, instabilitatea;

– cauzalitatea, interna sau externa (“locus of causality”);

– controlul, adica ce poate sau nu poate stapani subiectul („locus of control”).

Cateva exemplificari: performanta sau succesul pot fi explicate astfel:

  • prin factorul intern: talentul sau abilitatile sportivului;
  • prin factorul extern: norocul, priceperea antrenorului;
  • prin cauze interne: efortul deosebit sau urme ale unei accidentari mai vechi;
  • prin cauze externe: adversari convenabili sau distanta prea mare intre hotel si locul competitiei;
  • prin factori care pot fi controlati: planul tactic aplicat sau lipsa de angajare in efort;
  • prin factori care nu pot fi controlati: pregatirea adversarilor, lipsa de fonduri pentru pregatire.

Weinberg & Gould, de la care am adaptat exemplele anterioare, considera ca, fiecare din tipurile de atribuire amintite are efecte diferite de ordin psihologic. Astfel, factorii de stabilitate/ instabilitate maresc/ diminueaza expectatia de succes; factorii de cauzalitate interna/ externa, sporesc/ reduc sentimentul de mandrie sau rusine; factorii de control/ lipsa de control, maresc/reduc nivelul motivatiei.

c.) Orientarea spre scop:

Folosesc aceasta expresie pentru ceea ce Nichols (1984), Duda (1993) si Roberts (1993) numesc teoria realizarii scopului. La baza acestei teorii sta intelegerea sensului pe care il are succesul sau esecul pentru individ.

Cea mai buna cale pentru aflarea raspunsului la aceasta intrebare este sa analizam cum realizeaza sportivul scopul propus si cum acesta este influentat de perceperea propriei capacitati sau competente. Pentru autorii mentionati, trei sunt factorii ce interactioneaza in directia performantei:

  1. Scopul propus sa fie realizat. Aici exista doua variante, din care sportivul alege: „a)” orientarea spre rezultat, succes sau esec, o anumita performanta in raport cu adversarii – si „b)” orientarea spre sarcina, sa faca ceea ce poate, in modul cel mai bun cu putinta.
  2. Perceperea capacitatii, adica modul de a-si evalua nivelul ca fiind ridicat sau scazut.
  3. Comportamentul de realizare, adica rezultatul intrecerii, nivelul efortului depus, insistenta, alegerea solutiilor. Daca sportivul este orientat spre sarcina si are incredere in capacitatea lui, atunci comportamentul lui va fi satisfacator.

Orientarea spre sarcina, spre deosebire de orientarea spre rezultat si adversar, ii asigura sportivului un mai bun echilibru afectiv si un control mai eficient asupra lui insusi.

motivatia-in-jocul-de-fotbal_2

Teoriile motivatiei de realizare

(Weinberg & Gould)

 

Realizatori „sus”

Realizatori „jos”

Orientarea motivatiei

– motivatie ridicata pentru obtinerea succesului;

– motivatie redusa pentru esec;

– orientare spre bucuria succesului;

– motivatie redusa pentru succes;

– motivatie ridicata pentru evitarea esecului;

– orientare spre rusine si teama de urmarile esecului;

Atribuirea

– succesul are la baza factorii stabili si factorii controlati;

– esecul este datorat factorilor instabili si factorilor externi, ce nu pot fi controlati;

– succesul se datoreaza factorilor instabili si factorilor externi;

– esecul se datoreaza factorilor stabili si factorilor interni controlati;

Scopurile propuse

– de regula, scopuri de realizare a sarcinii; – de regula, scopuri de realizare a performantei;

Alegerea sarcinilor

– doresc intrecerea si cauta adversari/ sarcini tari; – evita confruntarea, prefera sarcini/ concursuri foarte tari sau foarte slabe;

Performanta

– evolueaza bine in conditii de confruntare; -evolueaza slab in conditii de confruntare.

Dupa Henker si Klein (1987), motivatia poate fi consolidata prin instructiuni si masuri corespunzatoare varstei si conditiei fiecarui individ. Revalorizarea obiectivelor generale si specifice ale pregatirii are drept scop cresterea cat mai mare a numarului de etape intermediare pentru a permite copilului sa se autoevalueze.De aceea este important sa se introduca in antrenamentul acestuia o dinamica suficient de rationala de verificare a capacitatilor sale si de intelegere progresiva a obiectivelor pregatirii sale.

!!! Dar, in unele cazuri, problema este ca atunci cand se crede ca s-a pus mana” pe un talent, se cedeaza uneori tentatiei de a obtine de pe urma acestuia prestigiu si notorietate, ceea ce incita la accelerarea dezvoltarii performantelor copilului. Astfel, el este supus unei presiuni care, cu timpul, devine greu de suportat, sfarsind prin a “consuma” talentul !!!

Factorii ce intra in joc in determinarea reusitei la un fotbalist de mare performanta sunt numerosi si diferiti: pe langa, capacitatile fizice, trebuie amintite disponibilitatea pentru performanta, posibilitatea concreta de a o realiza, motivatia, mediul social, anturajul, etc..

Altfel spus, premisele biologice potentiale nu se pot manifesta pe deplin decat daca dimensiunea psihologica a individului a fost formata corespunzator si daca aceasta se afla in conditii sociale si de mediu favorabile. Evaluarea capacitatilor motrice reprezinta un suport considerabil in pregatirea copiilor si tinerilor. Chiar daca nu permite decat intr-o masura destul de mica prevederea performantelor lor, ea este extrem de utila pentru a putea aprecia conditia lor la un moment dat si pentru a individualiza mai bine programul lor de antrenament.

Identificarea nivelului de performanta trebuie sa tina efectiv cont de varsta subiectului, de starea sa de maturitate, de trecutul sau motric, de motivatiile sale de a se supune unei activitati constante si mai ales continue. De aceea, structura a ceea ce se poate numi talent apare atat de complexa, iar identificarea sa, si mai complexa. In plus, la varsta la care ar cel mai necesar sa se recunoasca acest talent, dezvoltarea capacitatilor motrice nu are stabilitatea suficienta pentru a permite  o prevederere / pronosticare valabila.

Bibliografie:

[] Birch, A., (2000), Psihologia dezvoltarii, Bucuresti, Editura Tehnica

[] Martens, R., (1987), Coaches Guide to Sport Psychology, Champaign, Illinois, Human Kinetics

[] Tonita, F., (2011), Psihologia competitiei la nivelul copiilor si juniorilor, Bucuresti, Editura Discobolul

[] Weinberg, R.S., Gould, D., (1995), Foundations of Sport and Exercise Psychology, Champaign, Illinois, Human Kinetics

Program reabilitare – tendinita achileana

 

Print

Etapa1:     [control durere & inflamatie]

  • repaus local, asigurand astfel o punere in repaus a tendonului achilean. Sprijinul este posibil dar, se recomanda purtarea unui toc de 1-2 cm pentru comfort si detensionarea tendonului achilean;
  • posturare antidecliva, la care se asociaza contractii izometrice ale bicepsului, 3 serii x 10-12” x 5-6 ori / zi;
  • crioterapie – initial imersia piciorului in apa cu gheata, ulterior masaj cu gheata – frictiune liniara, fara a se depasi 20’ x 5-6 ori / zi;
  • electroterapie antialgica si antiinflamatorie – ultrasunet si ionoforeza cu antiinflamatori de tip nesteroidian;
  • intre sedinte contentie compresiva – bandaj elastic cu incrucisare pe tendon, cuprinzand si jumatatea distala a gambei;
  • mentinerea functionalitatii segmentelor neafectate cu mentinerea capacitatii de efort – lucru la helcometru, care sa angreneze in miscare coapsa si genunchiul, cu evitarea miscarilor la nivelul gleznei oricum protejata prin orteze, dar si exercitii de respiratie;
  • mentinerea imaginilor ideomotorii legate de gesturile motrice specifice – antrenament mental si vizualizarea antrenamentelor.

 

Etapa 2:     [momentul in care simptomatologia locala se amelioreaza]

  • electroterapie – DD – in formula DF 3, PS 3, PL – 3’;
  • masaj Cyriax pe tendonul achilean;
  • MAL ale piciorului, initial pe extensie x 10 rep., ulterior pe flexie x 10 rep., circumductii usoare x 10 rep., mobilizari active libere cu tensiuni finale usoare x 5, asociate sau nu cu flexii – extensii de genunchi;
  • genuflexiuni 50% („trisate”) – 10 rep.;
  • contractii executate pe musculatura gambei, la diferite unghiuri de flexie a genunchiului 10” x 5-6 rep.;
  • MARC – pe flexia piciorului, asociate flexiei si extensiei gambei pe coapsa si coapsei pe bazin x 6-10rep. – rezistenta pe fata dorsala a piciorului, contrarezistenta fixeaza glezna, initial exercitand usoara presiune pe tendon, ulterior suprimand-o;
  • IL – pe directia flexie-extensie, cu debut pe musculatura flexoare, diferite rezistente, pentru extensie mai mica x 10 rep.;
  • sezand pe banca de gimnastica, talonul afectat urmareste linia tibiala a MI controlateral x 10 rep.;
  • sezand cu genunchii extinsi, flexia trunchiului, apucarea degetelor de la picioare si intinderea musculaturii extensoare prin accentuarea flexiei piciorului 10”- 10”, pauza = 20” intindere maxima x 5-6 rep.;
  • ILO – pe directia flexie-extensie, cu debut pe musculatura flexoare, diferite rezistente, pentru extensie mai mica x 10 rep.;
  • IA – initial pentru musculatura flexoare x 10 rep., ulterior pentru musculatura extensoare a piciorului x 10 rep.;
  • stand, ridicari pe varfuri x 10 rep.;
  • alergare usoara pe banda cu cresterea treptata a pantei, de 5 la 25 grade;
  • crioterapie – imersie in apa cu gheata.

 

– In aceasta perioada se executa alergari cu viteza mica initial, a carei distanta se mareste treptat. Dupa 3 zile, se procedeaza la cresterea treptata a vitezei de alergare, trecerea facandu-se prin alergare usoara cu accelerari pentru diferite distante.

– Dupa 2-3 zile de lucru pentru viteza se trece din nou la cresterea distantei si apoi la lucru pentru viteza la parametrii avuti inainte de aparitia tendinitei.

Etapa 3:     [reintegrarea in activitatea de antrenament]

POE:

  • MAL articulatia gleznei – toate directiile de miscare, in descarcare, finalizandu-se cu circumductii;
  • genuflexiuni 50% („trisate:) x 10 rep.;
  • „skipping” (joc de glezne) – 1’;
  • pendularea MI x 20;
  • alergare usoara, variante cu genunchii sus / cu pendularea gambelor inainte-inapoi 200m;
  • stretching: sezand cu genunchii extinsi si o banda peste fata plantara a picioarelor, se executa flexia maxima la nivelul gleznelor prin intermediul benzii – se mentine 20” x 5-6  / cu fata la spalier, in sprijin anterior pe MI controlateral, semiflectat, si posterior pe MI afectat, maxim extins, se executa flexia MI controlateral si flexia gleznei la nivelul MI afectat, se mentine 20” x 5-6 rep.;
  • fandare inainte pe MI controlateral x 5 rep.;
  • alergare usoara cu schimbari de directie 200m.

 

Refacere postefort:

  • lateral de banca de gimnastica, sarituri laterale 2 x 5 rep.;
  • sezand cu genunchii extinsi, flexia trunchiului, apucarea degetelor de la picioare si intinderea musculaturii extensoare prin accentuarea flexiei piciorului 20” x 5-6 rep.;
  • cu fata la banca se gimnastica sarituri inainte – inapoi peste banca 2 x 5 rep.;
  • bicicleta din stand pe omoplati, ambele sensuri de miscare;
  • decubit dorsal, deplasarea talonului MI afectat de-a lungul liniei tibiale a MI controlateral;
  • crioterapie – masaj cu gheata 5’.

 

Antrenament de intretinere:

  • tonifiere musculara: picioarele in sprijin anterior pe prima treapta de spalier, ridicari pe varfuri x 15 rep.; MAR; IL; ILO; SR; IA; izometrie 15-20” x 3-6 rep. – pauza = 30–40”;
  • stretching;
  • antrenament pliometric: sarituri laterale peste obstacol / sarituri inainte-inapoi peste obstacol / coarda elastica / piscina / urcat-coborit scarita, etc.;
  • alergare peste obstacole / pas sarit / pas saltat.

Program reabilitare – ruptura fibrilo fasciculara drept femural

 program-reabilitare-ruptura-fibrilo-fasciculara-drept-femural_1

ETAPA 1:     [repaus + combaterea durerii] / (3-7 zile)

  • repaus cu coapsa si gamba de aceeasi parte usor flectate;
  • contentie compresiva – bandaj elastic, ghidat de palparea pulsului distal;
  • crioterapie – aplicare de punga cu gheata peste bandaj, aplicarea directa fiind contraindicata (max 15-20’);
  • posturare antidecliva, cu deplasare in descarcare;
  • fizioterapie (diapuls [500 impulsuri/sec.], magnetodiaflux, laser);
  • medicatie simptomatica, antialgica si antiinflamatorie, la indicatia medicului, in administrare locala si generala, masajul local fiind contraindicat in aceasta perioada;
  • presopunctura;
  • reflexoterapie (fata externa a piciorului, sub maleola externa);
  • mentinerea functiilor la nivelul trenului superior – abdomene, flotari pe un picior, extensii trunchi, MAL si MAR pentru membrele superioare;
  • mentinerea imaginilor ideomotorii legate de gesturile motrice specifice – antrenament mental si vizualizarea antrenamentelor;
  • mentinerea capacitatii de efort – helcometru (lucru pentru trenul superior).

 

ETAPA 2:     [combaterea inflamatiei si debutul remodelajului muscular] / (7-14 zile)

  • electroterapie (galvanizare simpla, curenti diadinamici, laser, magnetodiaflux);
  • termoterapie (calda – la inceputul fiecarei sedinte, rece – la finalul fiecarei sedinte);
  • masaj clasic – longitudinal, in lungul fibrei musculare (initial se lucreaza pe muschiul pozitionat in cursa interna iar la finalul perioadei pe muschi maxim alungit – !!! se contraindica tapotamentul !!!), Cyriax – 2 minute, initial distal de leziune, apoi din ce in ce mai aproape, pentru ca la finalul perioadei sa se lucreze chiar pe focarul lezional;
  • stretching (initial posturare – drept femural alungit, stretching dinamic usor sub forma balansari / pendulari, stretching static usor, stretching dinamic-tensiuni finale);
  • antrenament proprioceptiv (izometrie pentru toate sectoarele articulare, debutand cu contractie pana la limita durerii – membrul inferior lateral flectat si addus, talonul peste genunchiul opus, MAL – lant kinetic deschis – talonul urmarind linia tibiala, tehnici FNP, lucru in lant kinetic inchis – dezechilibre – anuntate si cu kt. in camp vizual al pacientului;
  • planseta de echilibru Ergosim.

 

ETAPA 3:     [intensificarea solicitarilor musculare] / (14–21 zile)

  • stretching (incalzirea trenului inferior prin lucru activ liber in conditii de descarcare, stretching dinamic – balansari si pendulari membru inferior afectat, exercitii de autointindere initial cu solicitare minima pe drept femural „global”, apoi cu solicitarea stricta a dreptului femural „analitic – intinderea unui lant muscular este urmata de intinderea lantului antagonist);
  • tonifiere musculara (izometrie in diferite puncte ale arcului de miscare F-ABD, F- E, ADD-ABD, RI- RE coapsa);
  • elasticitate musculara (stretching dinamic – tensiuni finale);
  • reeducare proprioceptiva (IZA, IL, ILO, SR, IA 80%FM: F-E, ABD-ADD, RI-RE coapsa, plansete balansoare: dezechilibre usoare, cu pacientul anuntat si neanuntat, planseta de echilibru Ergosim: schimbarea centrului de greutate la solicitare).

 

ETAPA 4:     [reintegrarea propriu-zisa in activitatea de antrenament si competitionala] / (21- 35 zile).

 

Antrenament individual – readaptare la solicitarile specifice:

  • stretching: static si dinamic;
  • antrenament proprioceptiv;
  • antrenament pliometric – genuflexiuni; varfuri pe o treapta, ridicari pe varfuri, reveniri; saritura de pe loc peste obstacol – inainte-inapoi; saritura laterala pe doua picioare dreapta-stanga etc.

 

 

Antrenament individual – reintegrare in activitatea de antrenament:

POE:

  • MAL – tren inferior;
  • stretching;
  • izometrie usoara;
  • alergare usoara, in linie dreapta, apoi cu schimbari de directie din ce in ce mai bruste;
  • genuflexiuni;
  • pas sarit, pas saltat.

 

PF:

  • cresterea rezistentei, prin cresterea duratei, antrenament in circuit, cresterea tempoului – alergare moderata in tempo uniform, pe teren plat, alergare in tempo neuniform, teren variat;
  • cresterea fortei, F-R prin lucru cu greutati mici si F-V prin lucru cu greutati mijlocii si viteza maxima de executiel;
  • cresterea vitezei prin executie la semnal si antrenament cu repetari:1- 3 serii x start de sus, start de jos, start de jos –30-50-100m.

 

POSTEFORT:

  • lucru in descarcare – bicicleta, forfecari plan frontal, sagital;
  • alergare usoara;
  • pas saltat;
  • gheata.

 

INTRETINERE:

  • tonifiere musculara;
  • antrenament pliometric;
  • antrenament proprioceptiv: CR, MARO, CIS, PR, SR.