Dirijarea si controlul antrenamentului

 Dirijarea si controlul antrenamentului_1

Controlul antrenamentului consta in compararea rezultatului cu obiectivul propus, pentru aprecierea eficientei pregatirii si, daca este necesar, modificarea anumitor elemente ale antrenamentului. Astfel, vor trebui comparate valorile modificarilor dorite in organism, ce conditioneaza performanta sportiva si rezultatul obtinut.

In acest sens, se impune:

  • stabilirea starii reale;
  • compararea acesteia cu starea dorita;
  • determinarea cauzelor care au dus la aparitia unor inadvertente si a conditiilor care ar favoriza o actiune mai eficienta;
  • corectarea continutului obiectivelor propuse.

O dirijare si un control adecvat al proceselor de antrenament necesita criterii validate pentru o evaluare a efectului antrenant, produs de una sau mai multe sesiuni de antrenament.

In plan practic, perspectiva cea mai simpla pare sa fie monitorizarea constanta a frecventei cardiace. Pentru o evaluare mai precisa a efectelor antrenamentului, trebuie sa se acorde o atentie speciala modificarilor suferite de nivelurile metabolice si hormonale, prin analiza sangelui sau a urinei.

_controlul antrenamentului

Incarcatura totala de lucru dintr-o sesiune de antrenament poate fi clasificata in:

  • incarcatura excesiva – depaseste capacitatile functionale ale organismului, provocand sindromul excesului de antrenament (supraantrenamentul);
  • incarcatura antrenanta – provoaca, o sinteza proteica de adaptare cu directie specifica, producand, deci, efecte de antrenare;
  • incarcatura de mentinere – este suficienta, pentru stimularea efectelor de antrenament si permite evitarea riscurilor de “pierdere a starii de antrenament” (dezadaptare);
  • incarcatura de refacere – este insuficienta pentru a evita riscul dezantrenarii, dar este in masura sa stimuleze procesele de refacere dupa o incarcatura antrenanta anterioara;
  • incarcatura insuficienta sau inutila.

Fiecare exercitiu induce o acumulare de metaboliti corelati specific cu acesta, care depind de intensitatea, regimul si volumul sau. Proteinele selectate pentru adaptare depind de efectul de inductie determinat de metaboliti, iar intensitatea si volumul sesiunii de antrenament determina, in schimb, activarea sistemului endocrin. Cresterea nivelului anumitor hormoni asigura amplificarea sintezei proteice de adaptare. De aceea, metabolitii acumulati si nivelul hematic al hormonilor pot fi utilizate drept criterii ale efectelor antrenamentului.

Oboseala, caracterizata printr-o diminuare reversibila a capacitatii functionale a organismului, consecutiv eforturilor psiho-fizice intense, este un fenomen ce insoteste in mod necesar antrenamentul si in acelasi timp, constituie o premisa pentru cresterea performantelor sportive.

De fapt, numai repetarea unor eforturi care produc oboseala, provoaca fenomene de supracompensare si, in final, o stare de adaptare a organismului. Antrenamentul, pe de o parte, trebuie sa produca aceste stari de adaptare in urma oboselii, iar, pe de alta parte, trebuie sa, evite ca aceasta sa fie excesiva. Oboseala si restabilirea, sunt considerate valori principale de control ale antrenamentului sportiv.

Semnalez faptul ca, trebuie facuta o delimitare precisa intre revenire si refacere-restabilire.

Revenirea – este fenomenul de stabilire a echilibrului homeostazic initial, dupa prestarea unei activitati.

Refacerea si restabilirea – vizeaza fenomenul de reorganizare si restructurare a organismului, ca urmare a unor eforturi de diferite marimi si orientari.

In antrenament, sistemele organice sunt solicitate la niveluri diferite, in functie de tipul, volumul si intensitatea efortului, ceea ce implica timpi diferiti de restabilire pentru diverse sisteme functionale. Datorita faptului ca, la ora actuala, sportivii se antreneaza de mai multe ori pe zi, cunostintele despre producerea oboselii si durata restabilirii sunt indispensabile pentru a asigura eficienta pregatirii.

_sesiunea de antrenament

Bibliografie:

[] Ciolca, S.,M., (2008), Fotbal. Curs de aprofundare, Bucuresti, Editura ANEFS

[] Cojocaru, V., (2007), Fotbal. Aspecte teoretice si metodice, Bucuresti, Editura Cartea Universitara

[] Motroc, I., (1994), Fotbal de la teorie la practica, Bucuresti, Editura Rodos

[] Radulescu, M., Cojocaru, V., (2003), Ghidul antrenorului de fotbal – copii si juniori, Bucuresti, Editura Axis Mundi

[] Teodorescu, M., S., (2010), Planificare/ monitorizare in antrenamentul copiilor si juniorilor, Bucuresti, Editura Discobolul

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s