Program reabilitare – entorsa de glezna prin inversie

 Entorsa de glezna prin inversie_1

PERIOADA DE REFACERE ANATOMICA:

ETAPA 1:

Obiective:

  1. Combaterea durerii:
  • posturare – repaus articular;
  • presopunctura;
  • electroterapie;
  • medicatie antialgica;
  • crioterapie.
  1. Controlul inflamatiei:
  • masaj;
  • posturare antidecliva;
  • presopunctura;
  • electroterapie;
  • medicatie antiinflamatorie.
  1. Combaterea tulburarilor vasculo-trofice:
  • exercitii de respiratie de tip abdominal;
  • contractie izometrica a musculaturii gambiere si tricepsului sural (3”-5” x 5 serii x 5 ori pe zi);
  • masaj de apel;
  • gimnastica Berger;
  • posturare antidecliva.
  1. Facilitarea refacerii anatomice prin imbunatatirea circulatiei locale:
  • contractie izometrica a musculaturii gambiere si tricepsului sural (3”-5” x 7 serii x 5 ori pe zi);
  • gimnastica Berger;
  • exercitii de respiratie de tip abdominal;
  • masaj de apel (la nivelul coapsei si gambei, pe segmentul controlateral);
  • presopunctura – tonifiere.
  1. Profilaxia pierderii fortei musculaturii aflate sub sistemul de contentie:
  • izometrie (6”-8” x 10 serii x 5 ori pe zi);
  • mobilizare la nivelul soldului si genunchiului;
  • mobilizari la nivelul membrului inferior controlateral;
  • mobilizari la nivelul capului si a membrelor superioare;
  • cocontractie;
  • electrostimulari.
  1. Mentinerea functionalitatii la nivelul segmentelor neafectate:
  • mobilizari la nivelul segmentelor neafectate;
  • izometrie la nivelul segmentelor neafectate (12” x 6 serii x 5 ori pe zi);
  • exercitii de respiratie;
  • stretching la nivelul segmentelor neafectate.
  1. Mentinerea capacitatii de efort:
  • ergometre – pentru membrele superioare;
  • exercitii de respiratie;
  • exercitii de tip gimnastica.

Program aerob – 50% din capacitatea de efort a sportivului x 30’, de 3 ori pe saptamana.

  1. Mentinerea imaginilor ideomotorii legate de gesturile motrice specifice atletismului:
  • antrenament mental;
  • participarea la antrenamente;
  • vizualizarea de materiale video.

 

PERIOADA DE RECUPERARE FUNCTIONALA:

ETAPA 2:

Obiective:

  1. Combaterea durerii si controlul inflamatiei:
  • electroterapie;
  • masaj clasic;
  • presopunctura – dispersie;
  • crioterapie (la finalul sedintei de recuperare);
  • medicatie antiinflamatorie.
  1. Readaptarea structurilor articulare la miscare:
  • mobilizari articulare in descarcare, cu numar mare de repetari, ciclic;
  • compresiuni usoare la nivelul talonului;
  • tractiuni;
  • mobilizari autopasive;
  • masaj Cyriax.
  1. Recuperarea stabilitatii articulare:
  • izometrie (10” x 6 serii x 5 ori pe zi, pauzele folosite: 20”-24”)
  • cocontractie (6”-8” x 2-3 serii x 6-8 ori pe zi);
  • tehnici FNP;
  • stretching dinamic.
  1. Mentinerea imaginilor ideomotorii legate de gesturile motrice specifice atletismului:
  • antrenament mental;
  • executia analitica de gesturi motrice specifice in tempo uniform, conditii standard + in tempo variat;
  • participarea la antrenamente;
  • vizualizarea de materiale video.
  1. Mentinerea si chiar cresterea capacitatii de efort:
  • ergometre + cicloergometre;
  • covor rulant;
  • exercitii de respiratie;
  • exercitii de tip gimnastica;
  • inot (crawl si brass).

Program aerob – 75% din capacitatea de efort a sportivului x 45’, de 3 ori pe saptamana.

  1. Cresterea mobilitatii articulare:
  • mobilizari cu tensiuni finale;
  • stretching dinamic in descarcare;
  • tehnici FNP;
  • mobilizari cu coarda elastica, scripete.
  1. Cresterea fortei musculare:
  • izometrie pe musculatura gambiera si triceps sural;
  • mobilizari;
  • tehnici FNP.

Entorsa de glezna prin inversie_0

REINTEGRAREA IN ACTIVITATEA DE ANTRENAMENT:

ETAPA 3:

Obiective:

  1. Ameliorarea rezistentei musculare:
  • mers si alergare usoara (alternare);
  • 300m, 500m cu viteza uniforma;
  • 1000m cu viteza constanta, 200m cu viteza progresiv crescatoare;
  • mers si alergare usoara pe teren variat (alternare);
  • alergare si odihna activa;
  • alergare de viteza cu micsorarea treptata a perioadelor de odihna activa;
  • alergare accelerata pe distanta mica cu incetiniri usoare;
  • alergari cu viteze impuse pe diverse distante;
  • mobilizari articulare;
  • antrenament tip „power-training” (cu greutati, mingi medicinale, exercitii de tip acrobatic).
  1. Cresterea fortei musculare:
  • izometrie (12” x 6-8 serii x 6-8 ori pe zi);
  • mobilizari articulare;
  • tehnici FNP;
  • antrenament pliometric;
  • exercitii clasice de ridicare a halterei;
  • genuflexiuni cu haltera;
  • impins la presa;
  • alergare cu transportarea partenerului pe distanta de 10-20m;
  • lupta (1’-2’).
  1. Cresterea vitezei de executie:
  • miscari ciclice cu greutati mici;
  • antrenament cu repetari;
  • executii in conditii: ingreunate, usurate, la semnal;
  • deplasare cu joc de glezne si frecventa maxima;
  • deplasare cu genunchii sus;
  • alergare cu genunchii sus din sprijin la gard;
  • alergare cu pendularea gambelor sub sezuta;
  • pas saltat;
  • pas sarit;
  • alergare in panta / la deal;
  • covor rulant cu diferite inclinatii;
  • alergare pe trepte;
  • atacul gardului din sprijin la perete.
  1. Coordonare:
  • antrenament pliometric;
  • exersare globala in conditii standard;
  • exersare cu cresterea complexitatii;
  • exersare cu cresterea complexitatii prin realizarea de sarcini in plus dinainte stabilite;
  • exersare globala in conditii variate;
  • mers cu ridicarea alternativa a genunchilor la piept la 3 pasi;
  • alergare cu oprire la semnal sonor;
  • alergare cu batai din palme la semnal sonor;
  • sarituri ca mingea cu ridicarea genunchilor la piept la semnal sonor;
  • culcat dorsal, „bicicleta” cu forfecare la semnal sonor;
  • alergare pe teren variat cu forfecari ale membrelor superioare.

 

REINTEGRAREA IN ACTIVITATEA DE ANTRENAMENT:

ETAPA 4:

Pregatirea organismuljui pentru efort:

  • mobilizari articulare in descarcare;
  • mobilizari articulare cu tensiuni finale;
  • stretching dinamic;
  • contractie izometrica – cocontractie.

Antrenamentul va fi facut in conditii de protectie asigurate de orteza!

 

Postefort:

  • executia miscarii care a stat la baza aparitiei traumatismului, in tempo care sa nu permita recidiva;
  • lucru ciclic in conditii de descarcare;
  • exercitii de respiratie.
  • masaj Cyriax, maxaj clasic, manevre relaxante, masaj de apel;
  • crioterapie.

 

Program de intretinere:

  • tonifiere musculara;
  • elasticitate capsulo-ligamentara – stretching dinamic;
  • coordonare – antrenament pliometric.

 

 

Bibliografie:

[] Buzescu, A., Anton, B., (2005), Traumatologie sportiva, Bucuresti, Editura Cartea Universitara

[] Buzescu, A., Scurtu, L., (1999), Anatomia omului – Aparatul locomotor, Bucuresti,  Editura Alexandru 27

[] Bratu, M., (2013), Recuperarea in traumatologia sportiva, Bucuresti, Editura Universitara

[] Della Villa, S., English, B., Roy, S., G., (2012), Football medicine strategies for knee injuries, London, Education Research Department – Isokinetic

[] Imhoff, A., B., Feucht, M., J., (2015), Surgical Atlas of Sports Orthopaedics and Sports Traumatology, Munich, Springer

 

Pregatirea specializata – fotbal

 LA Galaxy Academy Under-16 v Real Salt Lake AZ Under-16 at StubHub Center on July 19, 2014 in Carson, CA.

In cursul stadiului de specializare a dezvoltarii sportive, accentul cade pe mijloacele si structurile din ramura sportiva aleasa. Baza pusa in timpul specializarii va facilita performantele bune in etapa marii performante.

 

!!! Specializarea — de la 14 Ia 18 ani !!!

Majoritatea sportivilor, in stadiul de specializare a dezvoltarii lor, pot tolera mai usor un antrenament mai complex si cerintele unei competitii. Cele mai semnificative schimbari in antrenament au loc in timpul acestui stadiu. Sportivii care au participat la un program complex, cu accent pe o dezvoltare multilaterala, vor aborda acum exercitii si structuri vizand in special performantele de varf.

Parerea mea este ca trebuie sa monitorizam strict volumul si intensitatea antrenamentelor, pentru a ne asigura ca sportivii isi imbunatatesc vizibil rezultatele, fara, sau cu foarte putine accidentari. Catre sfarsitul acestui stadiu al dezvoltarii sportive, nu ar trebui sa mai existe probleme majore de tehnica. Antrenorul poate sa treaca de la “a preda” la “a antrena“.

Urmatoarele principii sunt utile in proiectarea programelor de pregatire adecvate pentru sportivii ce se specializeaza intr-un ramura sportiva aleasa:

  • Trebuie sa monitorizam indeaproape dezvoltarea sportivilor in cursul acestui stadiu. Acestia, vor dezvolta strategii pentru a face fata cerintelor crescute, fizice si psihologice ale antrenamentelor si competitiilor. Sportivii sunt vulnerabili cand trec prin dificultati fizice si psihologice determinate de supraantrenament.
  • Trebuie sa verificam ameliorarile progresive ale capacitatilor motrice dominante in sportul respectiv, cum ar fi: puterea, capacitatea anaeroba, coordonarea specifica si mobilitatea dinamica.
  • Creste volumul pregatirii la exercitii si structuri specifice pentru a facilita imbunatatirea performantelor. Corpul trebuie sa se adapteze la cresterea sarcinii de antrenament specific pentru a se pregati corespunzator pentru competitii.
  • Ulterior, intensitatea antrenamentelor creste mai rapid decat volumul, dar treptat. Sportivii trebuie pregatiti pentru executia unei anumite deprinderi, exercitiu sau structura motrica, intr-un ritm si cu o viteza corespunzatoare. Antrenamentul trebuie sa simuleze indeaproape actiunile din competitii. Oboseala este un rezultat normal al antrenamentutui foarte intens – totusi, sportivii nu trebuie sa atinga starea de epuizare.
  • Trebuie sa implicam sportivii in procesul decizional, oricand este posibil.
  • Trebuie sa continuam sa dam atentie pregatirii multilaterale, in special in decursul pregatirii generale pentru un sezon. Totusi, este mai important sa se evidentieze specificitatea si sa se foloseasca metodele si tehnicile de pregatire care vor duce la un nivel inalt al eficientei specifice in sportul respectiv, mai ales in faza pregatirii specifice pentru sezonul si faza competitionala.
  • Trebuie sa incurajam sportivii sa invete aspectele teoretice ale antrenamentului.
  • Trebuie sa punem accentul mai ales pe solicitarea muschilor efectori in executia deprinderilor tehnice. Dezvoltarea fortei trebuie sa inceapa sa reflecte nevoile specifice ale sportului respectiv. Subiectii care fac pregatire de forta cu greutati, pot sa inceapa efectuarea exercitiiior cu mai putine repetari si greutati mai mari. Se vor evita antrenamentele de forta maxima, in care sportivii efectueaza sub patru repetari per exercitiu, in special in cazul celor care sunt inca in crestere.
  • Trebuie sa continuam dezvoltarea capacitatii aerobe ca o prioritate pentru toti sportivii.
  • Trebuie sa crestem treptat volumul si intensitatea antrenamentului anaerob. Sportivii sunt capabili sa faca fata acumularii de acid lactic.
  • Trebuie sa imbunatatim si sa perfectionam procedeele tehnice in sportul respectiv. Trebuie sa alegem exercitii specifice, care vor asigura sportivilor executia deprinderilor in conditii de corectitudine biomecanica si eficienta fiziologica. Sportivii trebuie sa execute exercitiile tehnice dificile frecvent in timpul antrenamentelor, incluzandu-le in exercitiile tactice specifice si aplicandu-le in competitii.
  • Trebuie sa imbunatatim tactica individuala si de echipa. Trebuie sa integram exercitii specifice jocurilor antrenamentul tactic. Se aleg structuri interesante, captivante, stimulatoare si care impun decizii rapide, actiuni in viteza, o concentrare prelungita si un nivel inalt al motivatiei sportivilor. Acestia, trebuie sa demonstreze initiativa, autocontrol, vigoare competitiva, etica si fairplay in situatii competitionale.
  • Trebuie sa marim treptat numarul competitiilor astfel incat, pana la sfarsitul acestui stadiu, sportivii sa participe la competitii la fel de frecvent ca seniorii. Este la fel de important sa stabilim obiective competitionale care sa vizeze dezvoltarea calitatilor specifice, tactica si capacitatile motrice. Desi victoria devine din ce in ce mai importanta, nu trebuie supralicitata.
  • Sportivii trebuie ghidati spre antrenamentul mental. Trebuie elaborate mijloace si structuri care dezvolta concentrarea, controlul atentiei, gandirea pozitiva, autoreglarea, vizualizarea si motivatia pentru a ridica nivelul performantelor specifice sportului respectiv.

 

!!! Inalta performanta — incepand cu varsta de 19 ani !!!

Un plan de pregatire bine conceput, bazat pe principiile solide ale dezvoltarii pe termen lung, va conduce la marea performanta. Rezultatele performantelor exceptionale realizate in cursul stadiilor de initiere, formare sportiva si specializare nu se coreleaza cu rezultatele de varf ale competitorilor seniori, majoritatea sportivilor au cel mai mare succes dupa ce ajung la maturitatea sportiva.

  • Trebuie marit treptat, atat volumul, cat si intensitatea pentru dezvoltarea capacitatilor motrice specifice, in functie de conditia fizica si psihologica individuala a sportivilor. Antrenamentul trebuie sa constea, in principal, din mijloace care conduc la adaptare in sportul respectiv. Sportivii trebuie sa mentina dezvoltarea multilaterala, in special in timpul fazei pregatitoare.
  • Trebuie sa stimulam ritmul si viteza necesara in competitie, prin exercitii si structuri specifice in sesiunile de antrenament.
  • Sportivii trebuie ajutati sa-si perfectioneze si sa stapaneasca deprinderi tehnice si tactice specifice si strategii de antrenament mental specifice sportului respectiv.
  • Programele de antrenament trebuie fundamentate pe principii stiintifice solide.

 

Bibliografie:

[] Bompa, T.,O., (1999), Teoria si metodologia antrenamentului. Periodizarea, Bucuresti, Editura Tana, (CNFPA)

[] Cojocaru, V., (2007), Fotbal. Aspecte teoretice si metodice, Bucuresti, Editura Cartea Universitara

[] Gheorghe, D., (2005), Teoria antrenamentului sportiv, Bucuresti, Editura Fundatiei Romaniei de Maine

[] Motroc, I., (1994), Fotbal de la teorie la practica, Bucuresti, Editura Rodos

[] Radulescu, M., Cojocaru, V., (2003), Ghidul antrenorului de fotbal – copii si juniori, Bucuresti, Editura Axis Mundi

[] Teodorescu, M., S., (2010), Planificare/ monitorizare in antrenamentul copiilor si juniorilor, Bucuresti, Editura Discobolul

[] Thomas, Jerry, R., Nelson, Jack, K., (1996), Metodologia cercetarii in activitatea fizica, Bucuresti, CCPS – SDP, 375-177