Hormonii

 Hormonii_1

Hormonii – sunt substante chimice specifice, elaborate de tesuturi glandulare specializate si organizate, eliminate in sange si vehiculate de acesta catre diferite organe si tesuturi asupra carora isi exercita actiunea Ior specifica in concentratie foarte mica.

 

Tesuturile glandulare specializate se clasifica dupa cum urmeaza:

– glande exocrine – care elimina secretia la nivelul suprafetelor externe si interne ale organismului printr-un sistem de canale;

– glande endocrine – care elimina secretia direct in mediul intern al organismului – sange, limfa, etc..

Transportul hormonilor cu ajutorul sistemului  circulator si nervos constituie pentru om doua cai majore prin care se asigura transmiterea informatiei de la un organ la altul, integrarea proceselor metabolice si biochimice care asigura o buna functionare a intregului organism.

Hormonii influenteaza viteza transformarii biochimice la nivel celular dar nu pot initia reactii biochimice. Toti hormonii au o actiune fiziologica rapida, dupa care sunt imediat inactivati.

Sistemul endocrin este alcatuit din glandele endocrine in ansamblul lor si este influentat de starea fiziologica a hipotalamusului.

Activitatea glandelor endocrine este controlata de hipofiza anterioara, prin intermediul hormonilor tropi elaborati de aceasta. La randul ei, hipofiza se afla sub controlul hipotalamusului care secreta, „factorii de eliberare” ce declanseaza sinteza „tropilor” in hipofiza. Se constituie astfel axa „hipotalamo-hipofizara” alcatuita dintr-o adevarata retea de reglare in cascada.

 

Mecanismul de actiune al glandelor endocrine – factorul hipotalmatic actioneaza asupra hipofizei, care elaboreaza un hormon ce stimuleaza la rândul lui hormonageneza intr-o glanda endocrina terta. Hormonul secretat de glanda endocrina terta care se afla sub controlul hipofizei are actiune periferica si exercita si o reglare inversa de tip „feedback” asupra hipotalamusului si adenohipofizei, efectul actiunii sale fiind o diminuare a elaborarii hormonului hipofizar care stimuleza activitatea glandei endocrine respective.

„Factorii de eliberare” (reglare) secretati de hipotalamus, patrund in sange prin circulatia „portal-hipofizara si actionează asupra hipofizei. Secretia lor depinde de nivelul hormonilor hipofizari in sânge si anume, concentratia scazuta, de hormoni hipofizari determina o crestere a activitatii secretorii a hipotalamusului, pe cand concentratiile crescute ale aceluiasi hormon in sange duce la reducerea activitatii secretorii a hipotalamusului.

Unii autori propun pentru „factorii de eliberare” denumirea de releasing-hormon (RH). Acestia se caracterizeaza prin:

– selectivitatea de actiune, declansand eliberarea (sau inhibitia) din glanda hipofiza in circulatia sanguina a unui singur hormon hipofizar. Marirea concentratiei de potasiu in spatiul extracelular este de natura sa stimuleze eliberarea hormonilor respectivi;

– reactia organismului la introducerea acestor hormoni este extrem de rapida (cateva secunde);

– majoritatea hormonilor de eliberare (RH) secretati de hipotalamus se caracterizeaza prin faptul ca au gruparea – COOH de la carbonul terminal intotdeauna blocata sub forma de amida;

– acţioneaza asupra eliberarii hormonilor tropi de catre hipofiza si realizeaza transportul acestora din tesutul glandular in sange dar nu influenteaza biosinteza lor.

Hormonii_2

Dupa natura lor chimica hormonii se clasifica in doua mari grupe:

  1. hormoni de natura peptidica si proteica si hormoni derivati de la aminoacizi (tirodieni, calcitonina, insulina, parathormonul, adrenalina, noradrenalina, etc.);
  2. hormonii steroizi (estrogeni, testosteronul, corticosuprarenali, etc.).

!!! Dupa modul in care hormonii influenteaza procesul de catabolism sau de anabolism, se impart in hormonii catabolici (tiroidieni si glucocorticoizi) si hormoni anabolici (insulina, hormoni androgeni si hormonul de crestere) !!!

Mecanismul de actiune al hormonilor de natura peptidica si proteica:

Hormonul, mesagerul primar transmite mesajul sau catre organul sau tesutul tinta si trebuie sa fie „recunoscut” de un receptor hormonal specific situat pe membrana celulara. Receptorul celular este adenilat ciclaza.

Activarea enzimei adenilat ciclaza are ca rezultat sinteza CAMP (acid adenozin 3′, 5′ — monofosforic ciclic).

CAMP este inactivat de enzima AMP fosfodiesteraza.

CAMP este mesagerul secundar care poate actiona asupra enzimelor existente in celula pe doua cai:

– fie prin activarea enzimelor;

– fie mareste viteza de reactie a enzimelor activate.

Mesagerul secundar are influenta, asupra:

– proceselor de osmoza;

– proceselor de permeabilitate celulara;

– transmiterii influxului nervos.

Hormonul, dupa ce a interactionat cu adenilat-ciclaza, circula in sange sub forma de hormon inactiv si apoi este excretat.

Mecanismul de actiune al hormonilor steroizi:

Mecanismul de actiune al hormonilor androgeni – in functie de intensitatea raspunsului fata de actiunea hormonilor androgeni, tesuturile pot fi impartite in doua mari categorii: tesuturi-tinta care reactioneaza puternic la tratamentul cu androgeni, de exemplu, organele masculine sexuale secundare si partial sistemul nervos central (creierul, in special hipotalamusul) si tesuturile-tinta care reactioneaza putin sau foarte slab, de exemplu, tesutul osos, rinichiul, glandele salivare, muschii, pielea, etc.

Hormonii androgeni actioneaza in interiorul celulelor organelor tinta la nivelul genetic al acestora in trei etape.

Prima etapa are loc la nivelul citoplasmei celulare, unde testosterolul interactioneaza cu un receptor hormonal citoplasmatic aflat in citosolul celular cu care formeaza un complex hormon receptor, care reprezinta, primul raspuns al celulei la actiunea hormonului.

A doua etapa – complexul hormon-receptor sufera o modificare conformationala, respectiv testosteronul trece in 5—alfa—dehidro-testosteron, forma activa a hormonului si care reprezinta amplificare a raspunsului initial a celulei. Această, activare are loc sub actiunea enzimei 5 alfa-reductaza.

In cea de-a treia etapa – forma activa a hormonului, patrunde in interiorul nucleului celular, unde se combina cu cromatina celulara, modificand procesul de transcriptie si activand un set determinat de gene, care accelereaza sinteza ARN si favorizeaza sinteza proteica.

Bibliografie:

[] Apostu, M., (2013), Biochimia efortului sportiv, Editura Discobolul, Bucuresti

[] Dragan, I., (1989), Practica medicine sportive, Editura Medicala, Bucuresti

[] Vajaiala, G., E., (2002), Biochimia efortului, Editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s