Sistem imunitar slabit (2)

 Composition with dietary supplement capsules and containers

Asa cum am promis intr-un articol anterior voi face o propunere personala de suplimente destinate sa fortifice sistemul imunitar. Inainte de a folosi orice supliment, cel mai bine este sa consultati medicul dumneavoastra.

 

NUTRIENTI

Supliment

Observatii

Acetil L-carnitina

– energizant care ajuta metabolismul, protejeaza membrana celulara si protejeaza inima.

Acidophilus

– reface flora intestinala buna (de preferat sa se foloseasca o formula nelactata).

Beta 1,3D glucan

– stimuleaza macrofagele sa scape de celulele nefolositoare si ajuta la recunoasterea si eliminarea celulelor tumorale.

Coenzima Q10

– sprijina sistemul imunitar, creste oxigenarea, protejeaza inima si celulele.

Complex de aminoacizi

– proteina transformata intr-o forma pe care o poate folosi organismul.

Extract de maitake (Maitake mushroom Extract)

– ciuperci care construiesc imunitatea si lupta impotriva infectiilor virale si impotriva cancerului.

Glutation (Glutathion reduced)

– polipeptida bioactiva cu functie de coenzima, ce inhiba formarea radicalilor liberi, ajuta la sanatatea globulelor rosii, reduce cantitatea de peroxid de hidrogen, reduce stresul oxidativ, imbunatateste si mentine capacitatea de detoxifiere a ficatului.

Kelp

– aport necesar de minerale pentru integritatea sistemului imunitar.

L-cisteina

– distruge radicalii liberi si virusurile.

L-arginina

– creste imunitatea si intarzie extinderea tumorilor sau a cancerului.

Lecitina

– ajuta la protectia celulara, sprijina sistemul enzimatic al ficatului, ajuta la sinteza acetilcolinei, rol in cadrul proceselor de memorie si invatare.

Magneziu

– necesar pentru o buna functionare a sistemului imunitar; alaturi de vitaminele B lucreaza pentru a crea o stare generala buna.

Pycnogenol

– este un bioflavonoid unic, puternic antioxidant pentru protectia celulelor, reduce tensiunea arteriala, reduce riscul de coagulare vasculara, ajuta la reducerea degradarii colagenului si elastinei, ajuta la reducerea bronhoconstrictiei, echilibreaza productia de oxid nitric.

Seleniu

– distrugator de radicali liberi, puternic antiviral, ajuta la buna functionare a tiroidei.

Squalene (ulei de rechin)

– ajuta la refacerea si functionarea celulelor, avand proprietati anticancerigene.

Usturoi

– stimuleaza sistemul imunitar, echilibrarea tensiunii arteriale, antibiotic natural, ajuta la eliminarea toxinelor din organism, ajuta la vindecarea ranilor si vanatailor, ajuta in tratarea cancerului.

Vitamina A – gunoier de radicali liberi.
Vitamina B complex

– vitamine antistres, importante in functionarea normala a creierului.

Vitamina C

– antioxidant, scade riscul infectiilor.

Vitamina E

– antioxidant, face parte din sistemul de aparare al organismului.

Zinc

– sintetizeaza proteinele musculare si stimuleaza imunitatea.

 

Plante recomandate:

  • Astragalus.
  • Ridichea neagra, papadia si armurariul.
  • Semintele de lycium, ginseng, suma si glicina.
  • Echinacea.
  • Ginkgo biloba.
  • Gentiana.
  • Lemnul cainesc.
  • Picrorrhiza.
  • Sunatoarea.

 

Recomandari:

  • Luati in considerare factorii care pot sa va compromita sistemul imunitar si urmati pasii necesari corectarii acestuia. Doua dintre cele mai comune cauze care afecteaza sistemul imunitar sunt stresul si dieta incorecta, in special dieta bogata in grasimi si in alimente rafinate si procesate.

 

  • Dati sistemului imunitar necesarul de nutrienti care promoveaza o buna functionare. Unii dintre cei mai adecvati ar fi: Vitamina A (vitamina antfinfectii – daca este folosita corespunzator si in doze moderate, vitamina A este foarte rar toxica si prezinta o importanta marita in sistemul de aparare al organismului), Vitamina C (poate fi cea mai importanta vitamina a sistemului imunitar – este esentiala in formarea hormonilor suprarenali si in producerea limfocitelor, s-a aratat ca are un efect direct asupra bacteriilor si virusurilor), Vitamina E (interactioneaza cu vitamina A si C, cat si seleniu, actionand ca un antioxidant si ca un gunoier de radicali liberi toxici – este o parte integranta a sistemului de aparare a organismului), aportul de Zinc (creste raspunsul imunitar si promoveaza vindecarea atunci cand este folosit in doze adecvate – cel putin 100mg zilnic, de asemenea, sustine protejarea ficatului).

 

  • Incepeti o dieta de fructe proaspete si legume (de preferat nepreparate), plus arahide, seminte, leguminoase si alte alimente bogate in fibre.

  • Includeti in regimul alimentar chlorella, usturoi si orz perlat. Aceste alimente contin germaniu, un element benefic pentru sistemul imunitar. De asemenea, adaugati dieta kelp sub forma de kelp rosu sau kelp brun. Kelpul contine iod, calciu, fier, caroten, proteine, riboflavina si vitamina C, necesare pentru integritatea functionala a sistemului imunitar.

 

  • Consumati zilnic bauturi verzi.

  • Evitati produsele animale, alimentele procesate, zaharul si sarea (in cantitate mare).

  • Urmariti un program de post o data pe luna pentru a scapa de toxinele organismului care va pot slabi sistemul imunitar.

 

Bibliografie:

[] Airola, P., (1974), How to get well, Phoenix, Health Plus Publishers

[] Balch, P., A., (2006), Nutritie si biotratamente, Bucuresti, Editura Litera

[] Holford, P., Meek., J., (2010), Boost your immune system: The drug-free guide to fighting infection and preventing disease, Great Britain, Hachete Digital

[] Teitelbaum, J., (1996), From fatigued to fantastic, New York, Avery Publishing Group

 

Sistem imunitar slabit

 sistem-imunitar-slabit_1

Medicina moderna conventionala combate bolile direct prin intermediul medicamentelor, operatiilor, radiatiei si prin alte tipuri de terapii, insa adevarata sanatate poate fi atinsa doar prin mentinerea unui sistem imunitar care functioneaza corect. Sistemul imunitar lupta impotriva microorganismelor care produc boli si care ingreuneaza procesul de vindecare.

Sistemul imunitar este cheia luptei impotriva oricarei probleme a organismului, incepand cu micile zgarieturi la barbierit si pana Ia virusurile mutante care abunda in zilele noastre. Chiar si procesul de imbatranire poate fi asociat cu functionarea sistemului imunitar de-a lungul timpului.

Slabirea sistemului imunitar rezulta dintr-o sensibilitate crescuta la fiecare tip de boala. Printre simptomele comune ale functionarii precare a sistemului imunitar se afla oboseala, apatia, infectiile repetate, inflamatiile, reactiile alergice, vindecarea ingreunata, diareea cronica, infectiile care reprezinta proliferarea anumitor organisme altminteri prezente in corp, cum ar fi aftele orale, candidoza sistemica sau infectiile vaginale cu ciuperci.

Se estimeaza ca oamenii sanatosi racesc de doua ori pe an. Persoanele care au mai multe raceli si boli infectioase se pare ca au unele probleme cu sistemul imunitar. Intelegand anumite elemente de baza ale sistemului imunitar si ale modului in care ele actioneaza, intelegem cat de important este rolul jucat de sistemul imunitar in sanatatea noastra si putem sa luam atitudine in privinta mentinerii sanatatii.

Simplu spus,  obiectivul sistemului imunitar este sa identifice lucrurile care se gasesc in mod natural in organism si pe cele care provin din materialele daunatoare, iar apoi sa neutralizeze sau sa distruga materialele straine.

Sistemul imunitar este diferit fata de alte sisteme din organism prin aceea ca nu este o structura fizica, ci un ansamblu de operatiuni complexe ce implica diferite organe, structuri si substante, printre care globulele albe, maduva spinarii, vasele limfatice si organele, celulele specifice din anumite tesuturi ale organismului si substantele specializate, numite factori de serum, care sunt prezente in sange. Ideal, toate aceste componente conlucreaza pentru a proteja organismul impotriva bolilor si infectiilor.

Sistemul imunitar uman este functional la nastere, insa nu functioneaza la capacitate maxima. Acest lucru se numeste imunitate innascuta, adica imunitatea cu care te nasti. Functia imunitara se dezvolta si devine mai sofisticata odata cu maturizarea sistemului si pe masura ce organismul invata sa se apere singur impotriva diferitilor invadatori straini numiti antigeni.  Aceasta se numeste imunitate adaptativa.

Sistemul imunitar are capacitatea de a invata sa identifice si sa-si aminteasca antigenii cu care s-a confruntat. Acest lucru se face prin doua cai principale cunoscute ca imunitate mediata celular si imunitate umorala.

sistem-imunitar-slabit_2

In imunitatea mediata celular, globulele albe ale sangelui, numite limfocite T, identifica si distrug celulele canceroase, virusurile si microorganismele, precum si bacteriile sau ciupercile. Limfocitele (sau celulele T) cresc in glanda timus (de aici denumirea „T”). Glanda timus este o glanda mica localizata deasupra osului stern, componenta majora a sistemului imunitar. In timus, fiecare celula T este programata sa identifice un anumit tip de dusman invadator. Nu toate viitoarele celule T, trec cu succes prin timus. Acelea care au o programare imperfecta sunt eliminate. Cele apte sunt eliberate in circulatia sangvina pentru a cauta si distruge antigenii care corespund programarii lor. Ataca antigenii prin secretarea unor proteine numite citokine. Interferonul este una dintre cele mai cunoscute citokine.

Imunitatea umorala implica producerea de anticorpi. Acestia nu sunt celule, ci proteine speciale a caror structura chimica este conceputa sa se potriveasca suprafetelor specifice ale antigenilor. Cand intalnesc antigeni specifici lor, anticorpii ii elimina sau alerteaza celulele albe ale organismlui sa atace. Anticorpii sunt produsi de un alt grup de globule albe, limfocitele B, care se formeaza si se maturizeaza in maduva spinarii. Cand limfocitele B se confrunta cu un antigen specific, produc anticorpi ca sa-l combata si creeaza copia invadatorului pentru ca, in felul acesta, sa inceapa sa produca anticorpi in cazul altui atac, chiar daca intre cele doua atacuri a trecut mult timp. Pentru ca acest sistem sa functioneze, fiecare celula B trebuie sa fie pregatita sa produca o infinitate de diferiti anticorpi, in asa fel incat sa prinda orice antigen prezent. Faptul este posibil datorita unui mecanism numit „saltul genelor“. In interiorul celulelor B, genele, care determina structura chimica a proteinei ce trebuie produsa, pot fi atrase sau unite intr-un numar astronomic de diferite combinatii. Ca rezultat, orice celula B capabila sa produca anticorpi se poate uni practic cu orice invadator strain. Acest proces al imunitatii umorale face posibila imunizarea.

Datorita rolului lor crucial in toate etapele imunitatii – atat mediate de celule, cat si in cele umorale – globulele albe sunt considerate prima linie de lupta in apararea orgamsmului. Globulele albe sunt mai mari decat globulele rosii. In plus, se pot misca independent in fluxul sangvin si au posibilitatea de a trece prin peretii celulelor. Acest lucru face globulele albe sa calatoreasca repede catre locul ranirii sau al infectiei. Exista mai multe caregorii de globule albe, fiecare cu functii specifice.

sistem-imunitar-slabit_3

Dintre acestea sunt:

 – Granulocitele care, la randul, lor se impart in trei categori:

  1. Neutrofile, cel mai numeros tip de globule albe, a caror functie este sa distruga microorganisme cum sunt bacterille.
  2. Eozinofilele, care inghit si distrug anticorpii mutanti, rezultati din combinatiile anticorpilor cu antigenii, modereaza si hipersensibilitatea (alergica) reactiilor prin secretarea unei enzime care descompune histaminele. Nivelul crescut de eozinofile in sange este, de obicei, prezent la indivizii cu boli alergice, in special pentru ca organismul asteapta sa infrunte o reactie alergica.
  3. Bazofilele secreta compusi precum heparina sau histamina ca rezultat al contactului cu antigenii.

Limfocitele sunt responsabile cu dezvoltarea unei imunitati specifice. Cele trei tipuri de limfocite importante sunt celulele T, celulele B si celulele NK.

Celulele T – se maturizeaza in timus si joaca un rol important in imunitatea mediata celular.

Celulele B – se maturizeaza in maduva osoasa si sunt responsabile cu productia anticorpilor.

Celulele NK (natural killer) – distrug celulele corpului care au fost infectate sau care au devenit canceroase.

 – Monocitele. Cele mai mari celule ale sangelui, monocitele sunt „gunoierii” organismului. Ele inghit si digera particulele straine la fel cum le inghit si pe cele afectate sau impatranite, inclusiv celulele tumorale. Dupa ce circula 24 de ore prin sange, cele mai multe monocite intra in tesuturi si indeplinesc acolo aceleasi functii. Din acest moment devin macrofage.

O alta componenta importanta a imunitatii este sistemul limfatic. Acesta este un sistem de organe (incluzand splina, timusul, nodulii limfatici si amigdalele) si de fluide numite limfa, care circula prin vasele limfatice si care scalda celulele organismului atunci cand circula prin corp. Sistemul limfatic curata, in permanenta, la nivel celular. Prin sistemul limfatic, lichidul dintre spatiile celulare este drenat si ia cu el toxinele si alte elemente daunatoare din tesuturi. Limfa curge prin nodulii limfatici, unde filtrul macrofagelor elimina elementele daunatoare si, apoi, se intoarce in circulatia venoasa.

sistem-imunitar-slabit_4

Alte elemente ale sistemului imunitar includ splina, timuslul si maduva osoasa.

Splina – filtreaza sangele si elimina celulele rosii care trebuie inlocuite. Splina este populata de macrofage, de celule dendritice (globule albe ale sangelui, care colecteaza antigeni incat celulele T sa invete sa-i reccunoasca), globulele rosii, celule exterminatoare si celule tip B si T. In splina, antigenii sunt purtati la celulele B, acestea din urma folosind forma specifica de raspuns la antigeni. Persoanele a caror splina a fost scoasa sunt mai predispuse la boli, pentru ca functiile ei nu mai sunt active.

Celulele T – joaca un rol important in imunitate prin secretarea interleucinei-1, interleucinei-2 si  interferonului, cat si prin activarea celulelor R care produc anticorpi. Maduva osoasa produce noi globule albe, trombocite, celule B, celule exterminatoare, granulocite si timocite.

Toate globulele albe sunt facute din celule stem. Celulele stem sunt celule embrionare care au capacitatea de a se transforma in orice tip de celule. Unele globule albe care iau nastere in maduva osoasa o parasesc si se maturizeaza in alta parte a organismului, in timp ce restul celulelor se maturizeaza acolo unde iau nastere, sustinand sistemul imunitar. Toate celulele sistemului imunitar vin, de fapt, de la maduva. Apendicele si amigdalele sustin sistemul imunitar.

Asa minunat cum pare, sistemul imunitar se descurca singur doar daca este ingrijit cum trebuie. Acest lucru presupune ca organismul sa primeasca toti nutrientii necesari si sa traiasca intr-un mediu sanatos, evitand acele situatii care scade imunitatea.

! Multe elemente ale mediului in care traim astazi distrug capacitatea sistemului imunitar de a lupta !

Substantele de curatat din gospodarie, folosirea excesiva a antibioticelor si a altor medicamente, pesticidele, antibioticele si aditivii prezenti in mancarea pe care o consumam, expunerea la poluantii din mediu, toate suprasolicita sistemul imunitar. Un alt factor care contribuie la slabirea sistemului imunitar este stresul. Stresul rezulta din evenimentele biochimice care se suprapun activitatilor normale ale globulelor albe si care influenteaza sistemul endocrin, asa cum elimina si nutrientii necesari organismului. Rezultatul este slabirea capacitatii de vindecare si de aparare in fata infectiei.

Sistemul imunitar care functioneaza corect este, de fapt, un act de echilibru. In timp ce imunitatea inadecvata predispune la boli infectioase de diferite tipuri, ne putem imbolnavi si ca rezultat al raspunsului imunitar prea puternic pentru un anumit obiectiv. Multe boli, inclusiv alergiile, lupusul, anemia, reumatismul cardiac, artrita reumatica si, posibil, diabetul, au fost legate de o activitate inadecvata a sistemului imunitar. In consecinta acestea au fost numite boli autoimune sau boli de „autoatac”.

In timp ce apar tot mai multe informatii despre functionarea sistemului imunitar, tot atatea lucruri noi raman de descoperit. Numai in ultimii 10-15 ani cercetatorii si medicii au descoperit si au aprofundat diferite fatete ale sistemului imunitar. Imunologia (studierea sistemului imunitar) este una dintre stiintele care se dezvolta cel mai rapid in medicina actuala.

Urmariti urmatorul meu articol in care voi face o propunere personala a unui program de suplimente, destinat sa fortifice sistemul imunitar chiar daca este afectat de boli, stres, nutritie inadecvata, obiceiuri precare, chemoterapie sau o combinatie de astfel de factori, ma adresez persoanelor adulte. Pentru persoanele intre 12 si 17 ani, se va reduce doza la trei patrimi din cantitatea ce urmeaza a fi recomandata, iar pentru copiii intre 6 si 12 ani, se va folosi jumatate din doza recomandata.

 

Bibliografie:

[] Airola, P., (1974), How to get well, Phoenix, Health Plus Publishers

[] Balch, P., A., (2006), Nutritie si biotratamente, Bucuresti, Editura Litera

[] Teitelbaum, J., (1996), From fatigued to fantastic, New York, Avery Publishing Group

Vitamina A

 vitamina-a_1

Acest nutrient esential mareste acultatea vizuala, mentine sanatatea pielii si sprijina sistemul imunitar. In consecinta, organismul are nevoie de un nivel adecvat de vitamina A pentru a preveni anumite afectiuni oculare, unele boli de piele si o gama larga de infectii.

 

Ce este vitamina A?

Vitamina A, un nutrient solubil in grasime, este inmagazinata in ficat. Organismul obtine vitamina A partial din grasimi animale si partial din beta-caroten si alte carotenoide continute in fructe si legume. Vitamina A este prezenta in corp in forme chimice variate numite retinoide, deoarece vitamina este esentiala pentru sanatatea retinei.

 

Cum actioneaza vitamina A?

Aceasta vitamina previne cecitatea nocturna (tulburare a organelor de vaz ce impiedica o persoana sa distinga vizual obiecte in conditii de lumina insuficienta sau difuza), mentine sanatatea pielii si a celulelor peretilor tractului respirator si gastrointestinal si ajuta la formarea dintilor si a oaselor. Este vitala pentru o reproducere, crestere si dezvoltare normale. In plus, vitamina A este cruciala pentru sistemul imunitar, inclusiv rezerva bogata a celulelor imune care captusesc caile respiratorii si tractul digestiv si asigura apararea impotriva bolilor.

vitamina-a_2

Beneficii majore:

Vitamina A este poate cel mai bine cunoscut pentru capacitatea ei de a mentine vederea, mai cu seama vederea pe timp de noapte, ajutand ochiul sa se adapteze de la lumina puternica la intuneric. Ea poate sa atenueze si sindromul de „ochi uscat“, o problema raspandita in multe tari in curs de dezvoltare si asociata specific cu o deficienta severa de vitamina A.

Stimuland imunitatea, vitamina A creste rezistenta la infectii, printre care gatul inflamat, raceala, gripa si bronsita. Ea poate sa combata, de asemenea, herpesul facial si zona zoster (produse de un virus al herpesului), verucile (o infectie virala a pielii), infectiile oculare si vaginale fungice si poate chiar sa ajute sa fie tinute sub control alergiile. Vitamina poate sa sprijine sistemul imunitar sa lupte impotriva cancerului la san si la plamani si sa imbunatatească ratele de supravietuire ale celor care au leucemie; in plus, studiile pe animale arata ca ea inhiba melanoamele, o forma posibil fatala a cancerului de piele. Un alt beneficiu al pacientilor cu cancer este acela ca, eficienta chimioterapiei poate fi sporita atunci cand organismul dispune de rezerve suficiente de vitamina A.

 

Beneficii suplimentare:

Vitamina A a fost folosita pentru prima data in „anii 40” pentru a trata afectiuni dermatologice, printre care acneea si psoriazisul, dar dozele erau mari si toxice. Oamenii de stiinta au dezvoltat mai tarziu niste derivate mai sigure ale vitaminei A (mai cu seama acidul retinoic); vandute acum sub forma de medicamente care se elibereaza pe baza de reteta, printre acestea se numara si crema contra acneei si ridurilor Retin-A. Niste doze mai scazute de vitamina A (7500 mcg pe zi) pot fi folosite, dar numai sub supraveghere medicala, pentru a trata unele afectiuni ale pielii, printre care acneea, pielea uscata, eczemele, cuperoza si psoriazul. Cand nivelul vitaminei A in organism este optim, este stimulata vindecarea ranilor pielii si chiar accelerata recuperarea dupa luxatii si intinderi musculare. Eficienta unui nivel bun al vitaminei A se extinde chiar si asupra peretilor tractului digestiv, aceasta ajutand la tratarea intestinului inflamat si a ulcerului. In plus, niste cantitati suficiente ale acestei vitamine vor grabi insanatosirea persoanelor care au suferit un atac cerebral. Femeile cu ciclu abundent si prelungit au uneori carente in vitamina A.

 

Utilizari:

  • Ajuta organismul sa lupte impotriva racelii, a gripei si a altor tipuri de infectii.
  • Ajuta la sanatatea pielii, la vindecarea ranilor, a arsurilor si a ulceratiilor.
  • Mentine ochii sanatosi.
  • Este de folos peretilor tractului digestiv.

Vitamina A_4.jpg

Forme de prezentare:

  • Capsule.
  • Lichid.
  • Capsule gelatinoase.
  • Comprimate.

 

Precautii:

  • Vitamina A poate sa ajunga la nivel toxic, asa ca fiti atenti sa nu luati prea multa si tineti minte ca forma beta-caroten a vitaminei este mai sigura.
  • Femeile care sunt gravide sau vor sa ramana insarcinate nu ar trebui sa ia mai mult de 1500 mcg de vitamina A pe zi; dozele mai mari pot provoca defecte congenitale. Este important sa va controlati sarcina daca luati doze mai mari de 1500 mcg si inca cel putin o luna dupa aceea.

!!! Daca suferiti de o boala, consultati medicul inainte de a lua suplimente!!!

vitamina-a_3

Cat de mult va trebuie?

Doza recomandata pentru vitamina A este de 600 mcg pe zi pentru femei si 700 mcg pentru barbati.

Daca luati prea putin:

Cu toate ca este rara, o deficienta de vitamina A poate duce la cecitate nocturna (chiar la orbire totala) si la o rezistenta mult scazuta la infectii. Cazuri mai moderate de deficienta survin mai cu seama la varstnici, care au adesea o dieta saraca in vitamine. Infectii precum pneumonia pot epuiza stocurile de vitamina A.

Daca luati prea mult:

Cu toate ca un nivel zinic pana la 1500 mcg este lipsit de riscuri, suplimentarea cu vitamina A nu ar trebui facuta daca nu a fost prescrisa de un medic. Acest sfat este important in mod special pentru femeile care sunt sau vor sa devina gravide, din cauza riscului unor efecte nocive asupra fatului in dezvoltare. O singura doza de 15000 mcg poate produce slabiciune si varsaturi, s-a semnalat ca pana si numai o cantinate de 7500 mcg pe zi timp de 6 ani a cauzat o boala grava a ficatului (ciroza). Printre semnele toxicitatii se numara: piele uscata, crapata si unghii friabile, o cadere mai mare a parului, sangerarea gingiilor, pierdere in greutate, irascibilitate, oboseala si greata.

 

Mod de administrare:

  • Dozaj: Pentru a evita un consum excesiv de vitamina A se recomanda sa nu se ia suplimente care contin mai mult decat cantitatea zilnica permisa de 800 mcg. Alternativ, luati vitamina A sub forma de amestec de carotenoide.
  • Indicatii de utilizare: Luati suplimante la masa; putine grasime in dieta faciliteaza absorbtia. Vitamina E si Zincul ajuta organismul sa foloseasca vitamina A, care la randul ei mareste absorbtia fierului din alimente.

vitamina-a_5

Alte surse:

Vitamina A se gaseste din abundenta in peste, galbenus de ou, unt, maruntaie si organe cum ar fi ficatul (90 g asigura peste 2500 mcg) si in laptele fortificat (verificati eticheta pentru a fi siguri). Fructele si legumele galbene, portocalii, rosii si verde-inchis contin cantitati mari de beta-caroten si multe alte carotenoide, pe care organismul le transforma in vitamina A cand este nevoie.

 

Descoperiri recente:

  • In doua studii recente, pana la 7500 mcg de vitamina A pe zi au imbunatatit capacitatea insulinei de a controla zaharul in sange.
  • Un studiu brazilian a constatat ca vitamina A poate sa combata bolile cronice de plamani. Dupa 30 de zile in care au luat suplimente, barbatii care au primit 1500 mcg pe zi au putut respira mai bine decat cei carora li s-a dat un placebo.

 

Informatii si sfaturi:

  • Vitamina A se i-a cel mai bine sub forma de beta-caroten. Nu puteti ajunge la o supradozare daca mancati fructe si legume bogate in carotenoide, cum ar fi caisele, pepenii galbeni sau zarzavaturile cu frunze verzi. Cu toate ca organismul transforma unele carotenoide in vitamina A, o face numai atunci cand este nevoie. In afara cazului in care mancati mult ficat sau peste gras, este aproape imposibil sa primiti prea multa vitamina A din dieta.
  • Dozele de vitamina A pot fi date ca unitati internationale (UI) mai degraba decat ca echivalente de retinol (ER), care se dau in mcg. Un ER este echivalent cu 3,3 UI.
  • Daca plecati spre Polul Nord, fiti atenti ce mancati: 110 g de ficat de urs polar contin o doza toxic acuta de vitamina A – peste 600000 mcg.

 

Bibliografie:

[] Ashwell, M., Bussell, G., Clasen, L., Egginton, J., Gibson, S., Govindji, A., McCleneghan, J., Wilcock, F., (2008), Vitamine, minerale si suplimente, Bucuresti, Editura Reader’s Digest

[] Brody, T., (1999), Nutritional Biochemistry (2’nd edition), Elsevier Academic Press, New York, USA

[] Combs, G.F., McClung, (2008), The Vitamins – Fundamental Aspects in Nutrition and Health (3’rd edition), Elsevier Academic Press, USA

[] Rucker, R.B., Suttie, J.W., McCormick, D.B., Machlin, L.J., (2001), Handbook of Vitamins (3’rd edition), Marcel Dekker, New York, USA

 

 

 

Recomandari privind cresterea sau scaderea in greutate

recomandari-privind-cresterea-sau-scaderea-in-greutate_1

Greutatea corporala este un indicator foarte precis al starii de sanatate si al riscului de imbolnavire. La nastere, baietii au, in medie, o greutate de 3250 g, iar fetele de 3000 g; aceasta se tripleaza dupa un an. Intre 1 si 11 ani se constata o crestere liniara cu 2 kg/an a greutatii, in timp ce, de la 11 la 16 ani, aceasta se majoreaza cu 2-3 kg/an.

Fiecare organ si tesut (piele, sistem nevos, viscere, schelet) contribuie semnificativ la greutatea corpului, reprezentand componenta relativ fixa. Oscilatiile in greutate depind de modificarile structurale si cantitative ale componentei variabile (muschi, grasime si apa).

In mod normal, tesutul adipos trebuie sa reprezinte intre 10-18% din totalul greutatii corporale, la barbati, si intre 18-25% la femei. Ceea ce trece de aceste limite se numeste supraponderalitate, chiar daca greutatea propriu-zisa poate fi in limite normale. Cu alte cuvinte, desi greutatea in kg este normala, totusi procentul de grasime care contribuie la aceste kg poate fi prea mare. Pe de alta parte, este posibila si situatia inversa: un exces de greutate in kg, fara ca procentul de grasime sa fie peste limitele normale. Acest lucru se poate intalni la sportivii cu masa musculara mare. Orice exces de grasime este daunator, iar depasirea cu peste 20% a greutatii ideale va expune la riscuri serioase starea de sanatate a organismului.

Calcularea greutatii prin raportare la statura (pentru nesportivi si sportivi de valoare medie) se poate face dupa formula lui Broca:

          G = statura 100 (barbati) si G = statura 105 (femei)

sau dupa formula lui Brush:

          G = statura 100 (< 165 cm);

          G = statura 105 (165-175 cm);

          G = statura 110 (> 175 cm).

 

La un tanar de 60 kg, componenta fixa reprezinta 20 kg, iar cea variabila, 40 kg (30 kg masa musculara si 10 kg tesut adipos). Pentru sportivii copii si juniori, masa musculara ar trebui sa reprezinte 27% pentru varste cuprinse intre 7-8 ani, 32%, la 10-16 ani si 44%, pentru cei de 17 ani.

 La aceeasi statura si greutate, aspectul somatic poate fi diferit. Trebuie facuta diferenta intre hiperponderali cu exces de tesut adipos, dar cu un sistem muscular si ligamentar dezvoltat, si normoponderali, procent scazut de masa activa si peste 20% mai mult tesut adipos, cu hipotonie musculara. Excesul ponderal poate favoriza obtinerea performantei, cu conditia ca acest exces sa, fie perin hipertrofie musculara si nu numai prin exces de tesut adipos (box, lupte, haltere).

Sportul de performanta a demonstrat ca la copiii (subponderali) cu tesut adipos redus (9% limita inferioara) si greutate de 15 kg – in raport cu statura, este posibila practicarea unui efort de mare solicitare (gimnastica, probe de sarituri la atletism, alergari de fond). Deficitul de 10-15 kg fata de greutatea normala este benefic performantei, daca sistemele: locomotor si cardiorespirator prezinta valori de exceptie.

Real Madrid striker Christiano Ronaldo l

La sportivii de performanta intereseaza proportia de masa activa si tesut adipos. Masa activa se coreleaza cu forta dinamica stocata pe cm2 din suprafata musculara; cresterea acesteia se reflecta prin cresterea fortei si randamentului sportiv. La o masa musculara in greutate normala se poate adauga un procent redus de tesut adipos subcutanat, controland nivelul lipidemiei si al colesterolului sanguin. Modul in care evolueaza cantitatea de tesut adipos este o masura a gradului de pregatire sportiva. Cantitatea de trigliceride este influentata genetic, endocrin si de aportul caloric al dietei.

 recomandari-privind-cresterea-sau-scaderea-in-greutate_3

Practicarea in mod regulat a exercitiului fizic reduce numarul de kg (in medie, cu 70-90 g /saptamana), creste tonusul muscular si cortical, previne instalarea obezitatii si aparitia bolilor cardiovasculare (de exemplu, un mers alert consuma 5 Kcal/min). O scadere in greutate este rezultatul corelarii intre miscarea dirijata si dieta hipocalorica.

Orice incercare de reducere a greutatii (mai ales la copii si juniori) este supravegheata atent, pentru scaderea riscului aparitiei unor tulburari functionale si metabolice grave. Specialistii in domeniu atrag atentia asupra tentativelor de a reduce rapid greutatea corpului (prin utilizarea zilnica de: sauna, bai de aburi, diuretice, laxative sau imbracaminte termoizolanta), care au efecte negative asupra sanatatii:

  • scaderea de volum plasmatic si flux sanguin la nivel renal;
  • reducerea fortei musculare, cu aparitia prococe a oboselii;
  • depletia rapida a depozitelor glicolitice;
  • tulburarea transportului si consumului de oxigen;
  • modificarea functiei cardiorespiratorie;
  • deshidratarea cu mai mult de 3% a organismului.

 

Metoda care da rezultate, cu pana la 500 g/saptamana, in reducerea greutatii, combina exercitiul fizic cu restrictiile alimentare (echivalent a 500 Kcal/zi); urmeaza o perioada de stabilizare sau incetinire a ratei de scadere a greutatii prin reducerea metabolismului bazal, desi se mentine acelasi numar de calorii.

Regimul hipocaloric restrictioneaza dieta cu minimum 200-300 Kcal si maximum 1000 Kcal/zi, la un numar cat mai mare de alimente. Pierderea ideala vizeaza 1-1,5 kg/saptamana, la un consum de 1000- 1500 Kcal/zi, prin efort si regim restrictiv.

 recomandari-privind-cresterea-sau-scaderea-in-greutate_4

Mic dejun

–          40g paine neagra;

–          50g branza de vaci;

–          ceai sau cafea neagra indulcit (1 lg zahar);

Pranz

–          200g carne slaba;

–          40g paine neagra;

–          salata verde sau de varza cruda cu otet si o lingura de ulei;

–          300g fructe;

Cina

–          salata de cruditati cu un ou fiert;

–          250ml iaurt;

–          200g fructe;

Exemplu de ratie hipocalorica (1100-1200 Kcal/zi)

recomandari-privind-cresterea-sau-scaderea-in-greutate_5

Cresterea sau mentinerea greutatii, din punct de vedere al masei musculare, se poate realiza printr-un exces caloric de 2500 Kcal, pentru a castiga un surplus de 0,450 kg. Daca se adauga 1000-1500 Kcal/zi la dieta normala, pe o perioada de 5 zile, greutatea va fi cu 1-1,5 kg/saptamana mai mare.

De cele mai multe ori se recomanda produsele naturale din plante, care fie combat obezitatea (Bio-Cla 100, Normoponderol, Diett, Stop Apetit, Trim Fit, Trim 4 Life, Citrimax & Chromium, Fat Absorber, Fat Burners), fie maresc pofta de mancare (Rubisol, Apetit).

BIBLIOGRAFIE:

  • Apostu, M., (2010), Nutritie – Medicatie – Doping in aantrenamentul copiilor si juniorilor, Bucuresti, Editura Discobolul
  • Brunton, L., Lazo, J., Parker, K., (2002), Goodman & Gilman’s the Pharmacological Basis of Therapeutics, Mc Graw Hill, New York
  • Dragan, I., (2002), Medicina sportiva, Bucuresti, Editura Medicala
  • Pate, T.D., Brunn, J.C., (2000), Fundamentals Carhohydrate Metabolism in Exercise, Nutritiion in Sport, London, Backwell Science
  • Rinderu, E.T., Ionescu, M.A., (2004), Alimentatia si medicatia efortului sportiv, Craiova, Editura Universitaria

Calciul

Calciul_1

Calciul este renumit pentru importanta lui in combaterea osteoporozei. Studii recente au aratat ca scade tensiunea si previne cancerul de colon. Dar dietele moderne sunt adesea foarte sarace in calciu,  furnizand jumatate din cantitatea zilnica necesara.

 Calciul_2

Ce este?

Un element constitutiv esential al oaselor si dintilor, calciul intervine in functiile somatice, cum ar fi coagularea sangelui si contractia musculara. E greu sa consumati suficiente alimente bogate in calciu, dar suplimentele pot preveni hipocalcemia. In general, calciul se prezinta sub forma de carbonat, citrat, maleat de citrat, gluconat, fosfat si lactat de calciu.

Cantitatea de calciu elementar — sau pur din suplimente variaza. Carbonatul de calciu (folosit in antacizi pentru indigestii) asigura 40% de calciu elementar, in timp ce gluconatul de calciu furnizeaza 9%: cu cat continutul de calciu este mai sczut, cu atat este nevoie de mai multe pastile pentru a obtine cantitatile recomandate.

 

Cum actioneaza?

Cea mai mare parte a calciului din organism este inmagazinat in oase si dinti, asigurandu-le structura si forta. Cantitatea mica din fluxul sangvin ajuta la deplasarea nutrientilor de-a lungul membranelor celulare si intervine in producerea hormonilor si enzimelor care regleaza digestia si metabolismul.

Calciul este necesar si pentru o comunicare normala intre celulele nervoase, ca si pentru coagularea sangelui, vindecarea ranilor si a contractillor musculare. Pentru ca in sange sa existe o cantitate suficienta din acest mineral spre a indeplini functiile vitale, organismul il va „fura” din oase. In timp, prea multa „retragere” de calciu lasa oasele poroase si fragile. Numai un consum zilnic adecvat va mentine un nivel sanatos in sange si va asigura suficient calciu suplimentar si pentru ca oasele sa-l absoarba ca rezerva.

 Calciul_3.jpg

Profilaxie:

A ingera destul calciu de-a lungul vietii este un factor central in prevenirea osteoporozei, boala care subtiaza masa osoasa, creste riscul fracturilor de sold si vertebre si duce la deformari ale coloanei si la pierdere in inaltime.

In general, organismul absoarbe calciu si formeaza masa osoasa pana la 35 de ani, dar unele studii au aratat ca si persoanele de peste 65 de ani isi pot mentine densitatea osoasa si reduce riscul de fracturi luand suplimente si consumand alimente bogate in calciu.

 

Beneficii suplimentare:

Limitand efectele iritante ale acizilor biliari in colon, calciul poate sa reduca incidenta cancerului de colon. Cercetarile arata ca dietele care includ mult calciu – precum si fructe si legurne – pot fi la fel de eficiente in scaderea tensiunii arteriale ca si unele antihipertensive. Dar bolnavii nu trebuie sa inlocuiasca medicatia regulata cu suplimente cu calciu decat la indicatia medicului. Calciul poate fi folositor si in tratarea sindromului premenstrual si a durerilor menstruale. Un studiu pe 497 femei cu SPM (sindromul premenstrual) a aratat ca 100 mg de calciu zilnic luat timp de 3 luni a redus simptomele semnificativ mai mult decat un placebo.

 Calciul_4

Cat de mult va trebuie?

Doza curenta zilnica de calciu recomandata este, atat pentru barbati, cat si pentru femei, de 700 mg, fara o cantitate suplimentara prescrisa gravidelor. ln unele tari, doza este de 1000 mg pentru barbati si femei intre 19 si 50 de ani si de 1200 mg pentru cei intre 50 si 70 de ani.

 

Daca luati prea putin:

O deficienta prelungita de calciu poate sa produca anomalii osoase, cum ar fi osteoporoza. Nivelul scazut al calciului in sange poate provoca spasme musculare.

Daca luati prea mult:

O doza de calciu de 1500 mg din suplimente pare a fi sigura. Oricum, luarea suplimentelor cu calciu poate slabi capacitatea organismului de a absorbi zinc, fier si magneziu. Doze foarte mari de calciu din suplimente ar putea duce la pietre la rinichi. Daca suplimentele cu carbonat de calciu produc flatulenta sau constipatie, ele pot fi inlocuite cu citrat de calciu.

 

Dozaj:

Asigurati-va ca ingerati cantitatea recomandata de 700 mg de calciu elementar pe zi din alimente, suplimente sau ambele. Cand luati calciu, este recomandabil sa luati si suplimente cu magneziu, in proportie de 1 la 2. Deci daca luati 500 mg de calciu din suplimente, luati si 250 mg de magneziu.

 

Indicatii de utilizare:

Pentru a mari eficienta absorbtiei, impartiti-va doza suplimentata, asa incat sa nu luati mai mult de 600 mg de calciu o data. Luati intotdeauna suplimentele cu mancare. Cele care contin citrat sau maleat de calciu sunt absorbite mai usor de organism decat cele care contin carbonat de calciu.

 Calciul_5

Alte surse:

Sursele cele mai bogate in calciu sunt produsele lactate, cum ar fi laptele, iaurtul si branza. Varietatile semidegresate sau degresate contin ceva mai mult calciu decat tipurile cu continut mare de grasime. Sucul de portocale fortificat cu maleat de calciu, somonul conservat si sardelele (mancate cu oasele moi cu tot), broccoli si migdalele sunt alte surse de calciu.

O portie de 100 g  de broccoli fiert asigura numai a douazecea parte din necesarul zilnic de calciu al unui adult.

 

Utilizari:

  • mentine sanatatea oaselor si a dintilor;
  • preintampina pierderea progresiva a masei oasoase si osteoporoza;
  • poate ajuta la scaderea tensiunii arteriale la persoanele cu hipertensiune;
  • calmeaza indigestia.

Calciul_7.png

Forme de prezentare:

  • capsule;
  • lichid;
  • pulbere;
  • capsule gelatinoase;
  • comprimate.

 

Precautii:

  • persoanele bolnave de tiroida sau rinichi trebuie sa ia calciu doar la indicatia medicului;
  • calciul poate interactiona cu unele medicamente, in special cu tetraciclinele.

!!! Daca suferiti de o boala, consultati medicul inainte de a lua suplimente !!!

 

š]¼

Indicatii pentru cumparare:

Daca aveti peste 65 de ani, cumparati citrate de calciu. Persoanele mai in varsta secreta adesea prea putin acid gastric pentru a absorbi carbonatul de calciu.

 

Stiati ca:

Calciul nu poate fi absorbit fara o cantitate suficienta de vitamina D, care este produsa de piele ca reactie la lumina soarelui.

 Calciul_8.jpg

Informatii si sfaturi:

  • evitati suplimentele de calciu facute din dolomite, cochilii de stridii si faina de oase; ele pot contine o cantitate mare de plumb;
  • capacitatea organismului de a transform alumina soarelui in vitamina D scade cu varsta, asa ca este recomandabil sa includeti 10 mcg in dieta dumneavoastra zilnica – asta poate sa insemne sa luati un supliment, cum ar fi unul care contine atat calciu, cat si vitamina D;
  • organismul dumneavoastra poate absorbi numai o fractiune din calciul din spanac (spanacul contine cantitati mari de oxalati, care blocheaza calciul si limiteaza cantitatea disponibila organismului) – totusi oxalatii nu impiedica absorbtia de calciu din alte alimente consumate in acelasi timp.

 

 

Bibliografie:

[] Ashwell, M., Bussell, G., Clasen, L., Egginton, J., Gibson, S., Govindji, A., McCleneghan, J., Wilcock, F., (2008), Vitamine, minerale si suplimente, Bucuresti, Editura Reader’s Digest

[] Lieberman, S., Bruning., N., P., (2007), The Real Vitamin and Mineral Book, 4’th edition, New York, Published by the Penguin Group

 [] Reavley, N., (1999), The New Encyclopedia of Vitamins, Minerals, Supplements and Herbs, Maryland, Bookman Press

[] Sharon, M., (2009), Nutrients A-Z, London, Carlton Books Limited

 

 

 

 

Seleniul

Seleniul_1

Cu toate ca importanta acestui micromineral nu s-a bucurat de o recunoastere larga pana in 1979, seleniul este considerat acum un potential anticancerigen. Multi cercetatori cred ca el s-ar putea dovedi a fi unul dintre nutrientii cei mai importanti in lupta impotriva acestei maladii.

Ce este Seleniul?

Seleniul este un micromineral esential pentru multe reactii chimice din organism, se gaseste in tot corpul, dar este concentrat in rinichi, ficat, splina, pancreas si testicule.

 Seleniul_2

Cum actioneaza Seleniul?

Acesta actioneaza ca antioxidant, blocand radicalii liberi care deterioreaza ADN-ul. Face parte dintr-o enzima antioxidanta (numita glutationa peroxidaza) care protejeaza celulele impotriva toxinelor din mediu si dieta, si este adesea inclus cu vitaminele C şi E in „cocktailuri” antioxidante, care au o actiune profilactica pentru o serie de afectiuni considerate a fi cauzate de radicalii liberi – de la cancer, boli de inima si accidente cerebrale, la degenerescenta maculara.

 Seleniul_7

Beneficii majore:

Seleniului i s-a acordat multa atentie datorita rolului sau in combaterea cancerului. Un studiu american de 5 ani, efectuat la Cornell University si la University of Arizona, a aratat ca administrarea a 200 mcg de seleniu zilnic a avut ca rezultat cu 63% mai putine tumori de prostata, cu 58% mai putine cancere colo-rectale, cu 46% mai putine malignitati pulmonare si o scadere generala cu 39% a deceselor cauzate de cancer.

In alte studii, seleniul s-a dovedit promitator in prevenirea cancerului de ovare, col, rect, vezica urinara, esofag, pancreas si ficat, ca si a leucemiei. Studiile asupra pacientilor cu cancer au aratat ca persoanele cu nivelul cel mai scazut de seleniu au dezvoltat mai multe tumori si au avut o incidentt mai ridicata de recidiva a bolii, un risc mai mare de metastaze si o rata generala mai mica de supravietuire decat cele cu un nivel crescut de seleniu.

In plus, seleniul poate proteja inima, in primul rand prin reducerea „vascozitatii” sangelui si prin diminuarea riscului formarii de cheaguri, ceea ce, la randul sau, scade riscul infarctului miocardic si al atacului cerebral. Seleniul creste raportul colesterolului HDL (,,bun”) fata de colesterolul LDL („rau”), ceea ce este esential pentru o inima sanatoasa.

Fumatorii si cei care au avut deja un infarct sau un accident cerebral pot obtine niste beneficii cardiovasculare foarte mari de pe urma suplimentarii cu seleniu, desi tuturor ne poate fi folositor sa luam seleniu intr-un supliment zilnic cu vitamine si minerale.

Beneficii suplimentare:

Seleniul poate fi util in prevenirea cataractei si a degenerescentei maculare, cauzele majore ale slabirii vederii sau a orbirii la persoanele in varsta. Este vital si pentru transformarea hormonului tiroidian care asigura functionarea adecvata a fiecarei celule din corp, dintr-o forma mai putin activa (T4) la forma sa activa (T3).

In afara de aceasta, seleniul este esential pentru un sistem imunitar sanatos, ajutand organismul sa se apere de bacteriile si virusurile nocive, precum si de celulele canceroase. Efectele lui imunostimulatoare pot juca un rol in combaterea virusului herpesului care este cauza herpesului facial si a zonei zoster.

Este studiata si posibila sa eficacitate impotriva HIV, virusul care produce SIDA.

 Combinat cu vitamina E, seleniul pare sa aiba si efecte antiinflamatoare. Acesti doi nutrienti pot ameliora unele boli cronice, ca artrita reumatoida, psoriazisul, lupusul si eczemele.

 Seleniul_4

Cat de mult va trebuie:

Doza zilnica recomandata de seleniu este de 75 mcg pentru barbati si 60 mcg pentru femei. Poate fi necesara o doza terapeutica de până la 200 mcg pe zi pentru a obtine beneficii majore.

Daca luati prea putin:

Solul cu un nivel scazut de seleniu produce alimente care contin un nivel relativ redus din acest nutrient. Un aport constant sub cantitatea recomandata ar putea duce la incidenta crescuta a cancerului, la boli cardiace, la probleme imunitare si la afectiuni inflamatorii de tot felul, mai cu seama cele care afecteaza pielea. Cantitati insuticiente de seleniu in timpul sarcinii ar putea creste riscul defectelor congenitale (mai ales cele care vizeaza inima) sau, eventual, al sindromului mortii subite la sugari. Printre  simptomele carentei de seleniu se numara slabiciunea musculara si oboseala.

Daca luati prea mult:

Este greu de luat prea mult seleniu din dieta, dar daca folositi acest mineral sub forma de supliment este important sa retineti ca marja de siguranta dintre o doza terapeutica de seleniu (pana la 350 mcg pe zi) si o doza toxica (nu mai mult de 900 mcg) este mica in comparatie cu cea a altor nutrienti. Simptomele toxicitatii includ: nervozitate, depresie, greata, varsaturi, un miros ca de usturoi al respiratiei si transpiratiei, caderea parului si a unghiilor.

Dozaj:

Majoritatea nutritionistilor sunt de acord ca doza optima pentru o utilizare de lunga durata a seleniului ar trebui sa fie intre 100 si 200 mcg pe zi.

Indicatii de utilizare:

Vitamina E sporeste mult eficienta seleniului; cei cu risc de bolicardiace ar trebui sa adauge in dieta lor alimente bogate in aceasta vitamina.

 Seleniul_3

Alte surse:

Sursele cele mai bogate in seleniu sunt nucile de Brazilia, fructele de mare, pasarea si carnea in general. Cerealele, mai cu seama ovazul si orezul brun, pot contine de asemenea, cantitati semnificative, in functie de continutul de seleniu al solului unde au crescut.

Utilizari:

  • conlucreaza cu vitamina E pentru a ajuta la prevenirea cancerului si abolilor de inima;
  • protejeaza de cataracta si de degenerescenta maculara;
  • combate infectiile virale; reduce gravitatea herpesurilor faciale si a zonei zoster; poate incetini dezvoltarea HIV/ SIDA;
  • ajuta la atenuarea simptomelor de lupus.

Forme de prezentare:

  • capsule;
  • comprimate.

 Seleniul_6

Precautii:

Nu depasiti dozele recomandate; absorbtia pe termen lung a unor doze ridicate de seleniu – chiar si numai 900 mcg pe zi – poate produce efecte secundare serioase, cum ar fi eczeme, greata, oboseala, caderea părului, o modificare a unghiilor si depresie.

!!! Daca suferiti de o boala, consultati medicul inainte de a lua suplimente !!!

 

Indicatii pentru cumparare:

Daca luati seleniu pentru efectele sale antioxidante, aveti grija sa luati o formula antioxidanta puternica. Astfel de preparate contin seleniu si alti antioxidanti puternici, cum ar fi acidul alfa-lipoic, coenzima Q10, extracte din samburi de struguri si din ceai verde, vitaminele C si E si beta-caroten.

Descoperiri recente:

  • Studii recente arata ca in laborator seleniul actioneaza relativ repede, ajutand Ia cresterea si moartea celuielor in proportii normale si protejandule sa devina canceroase. Cercetatorii cred ca beneficiile seleniului de combatere a cancerului se pot manifesta rapid si in organism.
  • Studiile pe soareci arata ca o deficienta fie in seleniu, fie in vitamina E — ambele fiind antioxidanti – poate activa un virus latent, declansand boala. Probabil de aceea seleniul este eficient impotriva herpesului facial si a zonei zoster, ambele fiind cauzate de reactivarea virusului herpesului.

 Seleniul_5

Stiati ca:

  • Nucile de Brazilia sunt foarte bogate in seleniu; o nuca poate sa contina circa 75 mcg.
  • Si rinichii sunt o sursa excelenta de seleniu – un rinichi de miel contine aproximativ 50 mcg.

Bibliografie:

[] Ashwell, M., Bussell, G., Clasen, L., Egginton, J., Gibson, S., Govindji, A., McCleneghan, J., Wilcock, F., (2008), Vitamine, minerale si suplimente, Bucuresti, Editura Reader’s Digest

[] Minich, M., D., Ph., D., C., N., (2010), Quantum Supplements, A total health and wellness makeover with vitamins, minerals and herbs , San Francisco, Conari Press

 [] Phyllis, A., Balch, CNC, (2010), Prescription for Nutritional Healing, Fifth Edition, USA

[] Reavley, N., (1999), The New Encyclopedia of Vitamins, Minerals, Supplements and Herbs, Maryland, Bookman Press

Ginseng

Ginseng_1

Exista trei tipuri principale de ginseng, oricare dintre ele putand avea o varietate de efecte protectoare asupra organismului daca sunt luate in doza corecta. Ginsengul chinezesc intra adesea in compozitia unor bauturi, dar cantitatile folosite sunt de obicei prea mici pentru a putea fi eficiente.

 Ginseng_2

Ce este?

Ginsengul asiatic, chinezesc sau coreean (Panax ginseng) – este folosit in medicina chineza de mii de ani pentru cresterea duratei de viata, ca si pentru imbunatatirea calitatii vietii; este forma plantei cel mai usor de procurat si cea mai studiata. O alta specie, ginsengul american (Panax quinquefolius), este cultivata in principal in Midwest si exportata in China. Ginsengul siberian (Eleutherococcus senticosus) este originar din Siberia si este inrudit de departe cu celelalte doua.

Partea medicinala a plantei este radacina ei care creste lent si este culeasa dupa 4-6 ani, cand continutul sau ginsenozid global – ingredientul activ principal din Panax ginseng-uri – este maxim; exista in total 13 ginsenozide. Panax ginseng-urile contin si panaxani, substante care pot micsora nivelul zaharului in sange si polizaharide, carbohidrati complecsi care stimuleaza sistemul imunitar. Ginsengul „alb” este radacina uscata; ginsengul „rosu” (de obicei din Coreea) a fost fiert in aburi si apoi uscat. Majoritatea studiilor s-au facut cu ginsengul alb chinezesc. Ginsengul siberian este caracterizat prin continutul sau de eleuterozide, care au proprietati similare ginsenozidelor.

Cum actioneaza?

Beneficille principale pentru  sanatate ale celor trei tipuri de ginseng deriva din proprietatile lor antioxidante, din forta lor de a stimula sistemul imunitar si din capacitatea lor de a proteja organismul fata de efectele adverse ale stresului. Ginseng_3.jpgProfilaxie:

Toate cele trei tipuri de ginseng pot ajuta organismul sa combata o serie de boli. Ele stimuleaza productia de celule imune specializate, numite celule T citotoxice (CT), care distrug virusurile si bacteriile nocive.

Cercetarile au aratat si ca ginsengul chinezesc poate inhiba inmultirea anumitor celule canceroase. Un studiu coreean a stabilit ca riscul dezvoltarii cancerului la persoanele care au luat Panax ginseng a fost cu 50% mai mic decat cel al subiectilor care nu l-au luat. Cu toate ca s-a dovedit ca pulberea si tincturile cu ginseng scad riscul de canacer, consumul de radacina proaspata de ginseng sau de suc ori ceai nu avut acelasi efect.

Beneficii suplimentare:

Ginsengul le poate fi de folos celor care se simt obositi si stresati si celor care sunt in convalescenta dupa o boala lunga. S-a dovedit ca echilibreaza secretia hormonala in organism si ca sprijina glandele ce produc acesti hormoni: glanda pituitara si hipotalamusul de la baza creierului si glandele suprarenale situate deasupra rinichilor.

Ginsengul chinezesc poate ajuta la vindecarea impotentei, imbunatatind functia erectila prin dilatarea vaselor sanguine. Studii asupra animalelor au indicat ca el creste nivelul testosteronului si productia de sperma, aducand un beneficiu potential barbatilor cu probleme de fertilitate.

Multi fondisti si culturisti iau ginseng pentru cresterea rezistentei fizice. Fitoterapeutii cred ca ginsengul poate sa combata oboseala prin cresterea vitalitatii. Ginsengul american este foarte apreciat datorita efectelor sale tonice si este folosit tradifional in tratarea tulburarilor tractului digestiv. Altminteri, cele trei tipuri de ginseng au multe asemanari in privinta proprietatilor si a intrebuintarilor.

 Ginseng_4.jpg

Dozaj:

Pentru sanatatea generala sau pentru combaterea oboselii 100-250mg de extract de Panax ginseng (sau 300-400 mg de ginseng siberian) de 1-2 ori pe zi. Pentru a sprijini organismul in perioade de stres sau in convalescenta: aceeasi doza de 2 ori pe zi. Pentru impotenta si infertilitate masculina: Aceeasi doza de 2 ori pe zi.

Indicatii de utilizare:

Incepeti cu cantitatea minima si cresteti zilnic. Unii experti recomanda intreruperea administrarii ginsengului timp de o saptamana la fiecare 2 sau 3 saptamani si apoi reluarea dozei regulate. In unele cazuri, ginsengul poate fi alternat cu alte plante care stimuleaza sistemul imunitar, cum ar fi astragalusul.

Efecte secundare posibile:

Luat in dozele recomandate, este putin probabil ca ginsengul sa aiba vreun efect secundar. S-a semnalat ca dozele mai mari pot produce nervozitate, insomnie, dureri de cap si tulburari stomacale; daca aveti oricare dintre aceste probleme, reduceti doza. Combinatia dintre ginseng si cofeina poate intensifica aceste reactii. Unele femei manifesta o sangerare menstruala mai puternica sau o sensibilitate mai mare a sanilor daca iau doze mai ridicate de ginseng chinezesc. In aceste cazuri, incercati sa-l inlocuiti cu ginsengul siberian.

 Ginseng_5

Utilizari:

  • combate efectele fizice ale stresului;
  • stimuleaza vitalitatea si sporeste imunitatea;
  • ginsengul chinezesc poate trata impotenta si infertilitatea masculina.

Forme de prezentare:

  • capsule;
  • planta uscata / ceai;
  • pulbere;
  • capsule gelatinoase;
  • comprimate;
  • tinctura.

 Ginseng_6.jpg

Precautii:

  • daca aveti hipertensiune arteriala necontrolata sau aritmie cardiaca, ar trebui sa evitati ginsengul;
  • nu luati nici un tip de ginseng daca sunteti gravida sau inca alaptati;
  • nu folositi nici un tip de ginseng daca luati inhibitori MAO (monoamina oxidaza), medicamentele care inhiba enzimele folosite in combaterea depresiei.

!!! Daca suferiti de o boala, consultati medicul inainte de a lua suplimente !!!

Ginsengul, care se gaseste pe scara larga sub forma de capsule si comprimate, poate reface energia si alina stresul !

 Ginseng_7.jpg

Indicatii pentru cumparare:

  • Cititi etichetele cu atentie ca sa fiti siguri ca luati acel ginseng care este cel mai bun pentru dvs.. Cu toate ca cele trei tipuri de ginseng au efecte globale similare, exista niste diferente intre ele.
  • Selectati produse care contin extracte standardizate pe continut de ginsenozide (in cazul Panax ginseng-urilor) sau de eleuterozide (in cazul ginsengului siberian).

Descoperiri recente:

  • Barbatii cu disfunctii erectile pot beneficia de pe urma ginsengului. Intr-un studiu implicand 45 de pacienti, 900 mg de ginseng rosu coreean, luate de 3 ori pe zi, au imbunatatit erectia la 60% din pacienti.

 Ginseng_8

Stiati ca?

Numele „ginseng” deriva din cuvantul chinezesc antic jen shen (insemnand „radacina omului”), pentru ca radacina de ginseng seamana adesea cu forma corpului omenesc.

Bibliografie:

[] Ashwell, M., Bussell, G., Clasen, L., Egginton, J., Gibson, S., Govindji, A., McCleneghan, J., Wilcock, F., (2008), Vitamine, minerale si suplimente, Bucuresti, Editura Reader’s Digest

[] Chevallier, A., (2000), Encyclopedia of Herbal Medicine: The Definitive Home Reference Guide to 550 Key Herbs with all their Uses as Remedies for Common Ailments, New York, Dorling Kindersley

[] Fulder, S.,  (1993), The Book of Ginseng: And other Chinese Herbs for Vitality, Rochester, Healing Art Press

 [] Pritts, K.-D., (2010), Ginseng – second edition, Mechanicsburg, Stackpole Books