In ton cu cele expuse in postarile anterioare (referitoare la antrenamentul functional),voi incerca sa identific un numar anume de principii de baza care sa ne permita sa clasificam un exercitiu si/sau antrenament ca functional:
1 – SCHEMA MOTORIE = continum -> exercitii vs miscari.
Un antrenament functional are intentia de a crea exercitii ce emuleaza miscarea continua: miscare care de obicei utilizeaza sinergii musculare si se dezvolta in mod combinat in planuri si axe.
2 – POTENTIALUL DE TRANSFER
Antrenarea fortei functionale este mult mai complexa decat antrenarea fortei unui muschi sau a unui grup muscular: solicita un angajament mai mare pentru a mari conexiunea intre sistemul nervos şi muşchi.
Modul in care antrenamentul functional utilizeaza miscari complexe implica o crestere a fortei, care la randul sau influenteaza direct calitatea de executie, astfel incat este mai usor sa ne miscam in viata cotidiana.
Prin urmare, obiectivul primar al antrenamentului functional consta in a face ca rezultatui specific obtinut antrenand o miscare sa poata imbunatati in consecinta performanta altuia, actionand asupra intregului sistem nervos! Acesta este cunoscut ca “potential de transfer”. In antrenamentul functional este cruciala antrenarea miscarii specifice cat si antrenarea muschilor implicati in miscare: creierul, ce controleaza miscarile muschilor, se gandeste in termeni de continuitate, la intreaga miscare, nu la muschi separaţi.
Exercitiile monoarticulare de izolare antreneaza muschii, nu miscarile, prin urmare sunt mai putin potrivite pentru un program functional in schimb, exercitiile multi-articulare vor fi optime.
O genuflexiune, de exemplu, detine un potential antrenant ridicat fata de miscarea de ridicare dintr-un scaun, lucru ce nu se potriveste de exemplu abductiei unei coapse.
3 – COMPONENTELE POTENTIALULUI DE TRANSFER
Pentru ca exercitiile de potentiere sa poata fi “transferate” efectiv altor miscari este necesar sa le „urmareasca” real – acest lucru include:
- modalitatea de coordonare;
- tipul de contractie musculara — concentrica, excentrica, izometrica;
- viteza de executie proprie a acelei miscari;
- amplitudinea arcului miscarii.
Si mai ales, fiecare dintre aceste componente nu trebuie sa fie vazuta individual, ci mereu ca parte a intregii miscari. Exercitiile ce detin cel mai mare potential de transfer sunt cele ce seamana mai bine cu miscarea originala sau cu activitatea originala in toate cele 4 componente mentionate anterior.
Pentru a intelege mai bine aceste principii, propun doua exemple legate de doua medii sportive complet diferite, cu scopul de a demonstra cat de „educativ” poate fi antrenamentul functional, producand un ecou motoriu care se propaga infinitelor scheme motorii analoage.
Pentru exemplul 1, ma gandesc la un inotator care trebuie sa se pregateasca pentru evolutiile acrobatice pe care le va efectua dupa saritura de pe trambulina. Acesta va trebui sa aiba muschii abdominali puternici, viteza pentru a putea atinge rapid cu mainile varfurile picioarelor si de asemenea flexibilitate pentru a ajunge la un asemenea rezultat de intindere, pe langa un control incredibil al lanturilor kinetice antero-posterioare in mod concentric-excentric.
Exercitiu – Ball Pile Tuck.
Acest exercitiu este perfect pentru a recrea:
- modalitatea de coordonare complexa;
- tipul de contractie musculara: concentrica, excentrica, izometrica;
- amplitudinea maxima a arcului miscarii, cu o solicitare puternica de marire al marelui lant extensor posterior.
(Daca dorim, putem adauga si viteza de executie pentru acea miscare, sau explozivitate insotita de un control puternic).
Pentru cel de-al doilea exemplu, ma gandesc la un atlet, jucator de fotbal american (Tight End) ce trebuie sa respinga adversarii. Acesta va trebuie sa aiba un „trunchi de otel” pentru a stabiliza fiecare lovitura si contra-lovitura(musculatura stabilizatoare a trunchiului), capacitate de echilibru prin care sa reactioneze la aceleasi „tulburari” produse de impactele descrise anterior si umeri foarte solizi pe care sa se bazeze (muschii deltozi).
Exercitiu – Med Ball Push Up.
Acest exercitiu consider ca este perfect pentru a recrea fiecare detaliu al conditiei enuntate mai sus:
- schema de „impingere”;
- contractie musculara: concentrica, excentrica, de lunga durata, brusca;
- arc de miscare cat mai amplu posibil;
- alternanta de contractii concentrice si izometrice muntinute mult si excentrice scurte dar foarte controlate.
BIBLIOGRAFIE:
[]Boyle, M., (2004), Functional Training for Sports, USA, Human Kinetics
[]Bompa, T., (2002), Antrenamentul sportiv. Periodizarea, Bucuresti, Editura CCPS
[]Carlos, J., Santana, J., C., (2015), Functional Training, Ohio, Human Kinetics
[]Lewindon, D., Joyce, D., (2013), High-Performance Training for Sports, USA, Human Kinetics
[]Cook, G., (2003), Athletic Body in Balance, USA, Human Kinetics
Pregatire fizica 