Pregatirea specializata – fotbal

 LA Galaxy Academy Under-16 v Real Salt Lake AZ Under-16 at StubHub Center on July 19, 2014 in Carson, CA.

In cursul stadiului de specializare a dezvoltarii sportive, accentul cade pe mijloacele si structurile din ramura sportiva aleasa. Baza pusa in timpul specializarii va facilita performantele bune in etapa marii performante.

 

!!! Specializarea — de la 14 Ia 18 ani !!!

Majoritatea sportivilor, in stadiul de specializare a dezvoltarii lor, pot tolera mai usor un antrenament mai complex si cerintele unei competitii. Cele mai semnificative schimbari in antrenament au loc in timpul acestui stadiu. Sportivii care au participat la un program complex, cu accent pe o dezvoltare multilaterala, vor aborda acum exercitii si structuri vizand in special performantele de varf.

Parerea mea este ca trebuie sa monitorizam strict volumul si intensitatea antrenamentelor, pentru a ne asigura ca sportivii isi imbunatatesc vizibil rezultatele, fara, sau cu foarte putine accidentari. Catre sfarsitul acestui stadiu al dezvoltarii sportive, nu ar trebui sa mai existe probleme majore de tehnica. Antrenorul poate sa treaca de la “a preda” la “a antrena“.

Urmatoarele principii sunt utile in proiectarea programelor de pregatire adecvate pentru sportivii ce se specializeaza intr-un ramura sportiva aleasa:

  • Trebuie sa monitorizam indeaproape dezvoltarea sportivilor in cursul acestui stadiu. Acestia, vor dezvolta strategii pentru a face fata cerintelor crescute, fizice si psihologice ale antrenamentelor si competitiilor. Sportivii sunt vulnerabili cand trec prin dificultati fizice si psihologice determinate de supraantrenament.
  • Trebuie sa verificam ameliorarile progresive ale capacitatilor motrice dominante in sportul respectiv, cum ar fi: puterea, capacitatea anaeroba, coordonarea specifica si mobilitatea dinamica.
  • Creste volumul pregatirii la exercitii si structuri specifice pentru a facilita imbunatatirea performantelor. Corpul trebuie sa se adapteze la cresterea sarcinii de antrenament specific pentru a se pregati corespunzator pentru competitii.
  • Ulterior, intensitatea antrenamentelor creste mai rapid decat volumul, dar treptat. Sportivii trebuie pregatiti pentru executia unei anumite deprinderi, exercitiu sau structura motrica, intr-un ritm si cu o viteza corespunzatoare. Antrenamentul trebuie sa simuleze indeaproape actiunile din competitii. Oboseala este un rezultat normal al antrenamentutui foarte intens – totusi, sportivii nu trebuie sa atinga starea de epuizare.
  • Trebuie sa implicam sportivii in procesul decizional, oricand este posibil.
  • Trebuie sa continuam sa dam atentie pregatirii multilaterale, in special in decursul pregatirii generale pentru un sezon. Totusi, este mai important sa se evidentieze specificitatea si sa se foloseasca metodele si tehnicile de pregatire care vor duce la un nivel inalt al eficientei specifice in sportul respectiv, mai ales in faza pregatirii specifice pentru sezonul si faza competitionala.
  • Trebuie sa incurajam sportivii sa invete aspectele teoretice ale antrenamentului.
  • Trebuie sa punem accentul mai ales pe solicitarea muschilor efectori in executia deprinderilor tehnice. Dezvoltarea fortei trebuie sa inceapa sa reflecte nevoile specifice ale sportului respectiv. Subiectii care fac pregatire de forta cu greutati, pot sa inceapa efectuarea exercitiiior cu mai putine repetari si greutati mai mari. Se vor evita antrenamentele de forta maxima, in care sportivii efectueaza sub patru repetari per exercitiu, in special in cazul celor care sunt inca in crestere.
  • Trebuie sa continuam dezvoltarea capacitatii aerobe ca o prioritate pentru toti sportivii.
  • Trebuie sa crestem treptat volumul si intensitatea antrenamentului anaerob. Sportivii sunt capabili sa faca fata acumularii de acid lactic.
  • Trebuie sa imbunatatim si sa perfectionam procedeele tehnice in sportul respectiv. Trebuie sa alegem exercitii specifice, care vor asigura sportivilor executia deprinderilor in conditii de corectitudine biomecanica si eficienta fiziologica. Sportivii trebuie sa execute exercitiile tehnice dificile frecvent in timpul antrenamentelor, incluzandu-le in exercitiile tactice specifice si aplicandu-le in competitii.
  • Trebuie sa imbunatatim tactica individuala si de echipa. Trebuie sa integram exercitii specifice jocurilor antrenamentul tactic. Se aleg structuri interesante, captivante, stimulatoare si care impun decizii rapide, actiuni in viteza, o concentrare prelungita si un nivel inalt al motivatiei sportivilor. Acestia, trebuie sa demonstreze initiativa, autocontrol, vigoare competitiva, etica si fairplay in situatii competitionale.
  • Trebuie sa marim treptat numarul competitiilor astfel incat, pana la sfarsitul acestui stadiu, sportivii sa participe la competitii la fel de frecvent ca seniorii. Este la fel de important sa stabilim obiective competitionale care sa vizeze dezvoltarea calitatilor specifice, tactica si capacitatile motrice. Desi victoria devine din ce in ce mai importanta, nu trebuie supralicitata.
  • Sportivii trebuie ghidati spre antrenamentul mental. Trebuie elaborate mijloace si structuri care dezvolta concentrarea, controlul atentiei, gandirea pozitiva, autoreglarea, vizualizarea si motivatia pentru a ridica nivelul performantelor specifice sportului respectiv.

 

!!! Inalta performanta — incepand cu varsta de 19 ani !!!

Un plan de pregatire bine conceput, bazat pe principiile solide ale dezvoltarii pe termen lung, va conduce la marea performanta. Rezultatele performantelor exceptionale realizate in cursul stadiilor de initiere, formare sportiva si specializare nu se coreleaza cu rezultatele de varf ale competitorilor seniori, majoritatea sportivilor au cel mai mare succes dupa ce ajung la maturitatea sportiva.

  • Trebuie marit treptat, atat volumul, cat si intensitatea pentru dezvoltarea capacitatilor motrice specifice, in functie de conditia fizica si psihologica individuala a sportivilor. Antrenamentul trebuie sa constea, in principal, din mijloace care conduc la adaptare in sportul respectiv. Sportivii trebuie sa mentina dezvoltarea multilaterala, in special in timpul fazei pregatitoare.
  • Trebuie sa stimulam ritmul si viteza necesara in competitie, prin exercitii si structuri specifice in sesiunile de antrenament.
  • Sportivii trebuie ajutati sa-si perfectioneze si sa stapaneasca deprinderi tehnice si tactice specifice si strategii de antrenament mental specifice sportului respectiv.
  • Programele de antrenament trebuie fundamentate pe principii stiintifice solide.

 

Bibliografie:

[] Bompa, T.,O., (1999), Teoria si metodologia antrenamentului. Periodizarea, Bucuresti, Editura Tana, (CNFPA)

[] Cojocaru, V., (2007), Fotbal. Aspecte teoretice si metodice, Bucuresti, Editura Cartea Universitara

[] Gheorghe, D., (2005), Teoria antrenamentului sportiv, Bucuresti, Editura Fundatiei Romaniei de Maine

[] Motroc, I., (1994), Fotbal de la teorie la practica, Bucuresti, Editura Rodos

[] Radulescu, M., Cojocaru, V., (2003), Ghidul antrenorului de fotbal – copii si juniori, Bucuresti, Editura Axis Mundi

[] Teodorescu, M., S., (2010), Planificare/ monitorizare in antrenamentul copiilor si juniorilor, Bucuresti, Editura Discobolul

[] Thomas, Jerry, R., Nelson, Jack, K., (1996), Metodologia cercetarii in activitatea fizica, Bucuresti, CCPS – SDP, 375-177

STUDIU PRIVIND STABILIREA UNUI PROGRAM EXPERIMENTAL IN VEDEREA RATIONALIZARII SI INDIVIDUALIZĂRII MIJLOACELOR DE ANTRENAMENT LA NIVELUL JUNIORILOR II IN JOCUL DE FOTBAL

 rationalizare-si-individualizare_1

Prioritati in procesul de antrenament la Juniori II:

  • La aceasta grupa de varsta se lucreaza in conditii de joc cu adversari activi.
  • Grupele vor fi constituite din 22 jucatori iar ponderea componentelor antrenamentului este urmatoarea: 30% – pregatire fizica/ 30% – pregatire tehnico-tactica/ 5% – pregatire teoretica/ 30 % – pregatire psihologica si 5% – pregatire biologica (refacere si recuperare).
  • Durata antrenamentului = 90-120 minute / de 5-6 ori pe saptamana .
  • Se va pune accent pe corectitudinea executiilor.

 

Principii de baza ale antrenamentului la Juniori II:

  • Jocul – meciuri exigente; jocuri regulamentare; recompensele si alti stimulenti trebuie sa existe ca la adulti.
  • Jucatorul – incredere in sine; stapanirea sentimentelor fara teama de influente exterioare; mandrie personala; mandria de a apartine unui club, unei echipe nationale; capacitatea de a construi relatii cu ceilalti; nevoia de atentie, de securitate, de intelegere.
  • Echipa – aspiratie la o cauza comuna; nevoia de spirit de echipa; directie; jucatori cheie; intelegere colectiva; manifestari de incredere, de concentrare si de dorinta de a invinge; asumare de responsabilitati.
  • Antrenorul – bine informat, experimentat, cunoscator al tuturor aspectelor; capabil de a vorbi clar; insistent cu disciplina; sa nu se indoiasca de puterea sa; calitati de conducator; convingator.
  • Antrenamentul – simularea unor conditii reale; joc tactic si organizare a echipei; repetitii mentale; exersari in situatii de mare presiune; programe variata; nevoia de a satisface dorinta de competitie a jucatorului; momente scurte de intensitate maxima; automotivatie; incitarea jucatorilor de a face propuneri.
  • Mediul – bune conditii de antrenament si de joc; public impresionant, intretinerea entuziasmului publicului, a oficialilor, a presei, a televiziunii etc.
  • Dupa varsta de 16 ani jucatorii pot abandona activitatea fotbalistica datorita mai multor cauze printre care: asteptari imposibil de satisfacut; atractia altor domenii; lipsa succesului; accidentari; lipsa posibilitatilor de a juca; comportamentul urat fata de grup; presiuni externe.
  • Antrenorul se foloseste adesea de teama jucatorilor pentru a-i stimula. Acest lucru nu este recomandabil in cazul antrenamentului cu tineri.

 

OBIECTIVELE CERCETARII:

  • stabilirea si experimentarea unor sisteme de mijloace specifice jocului de fotbal, in pregatirea juniorilor la nivel II, la trei cluburi Bucurestene:

                       FC D. B., FC S.B., FC J.B., privind imbunatatirea:

  • tehnicii miscarilor specifice jocului de fotbal;
  • calitatilor motrice de baza si a formelor de manifestare;
  • elaborarea si experimentarea unor modele de planificare, programare a pregatirii fotbalistilor juniori, in vederea rationalizarii si individualizarii mijloacelor de antrenament orientate spre componentele tehnico-tactice si fizice.

 

SARCINILE CERCETARII:

  • cunoasterea profilului complet al jucatorului de fotbal la nivel de juniori, structura si caracteristicile efortului, a mecanismelor fiziologice ce sustin efortul;
  • elaborarea modelului biologic si motric;
  • masurarea principalilor indicatori somatici si functionali ai juniorilor;
  • stabilirea probelor de control pentru evaluarea capacitatii de efort, a nivelului tehnico-tactic si mai ales a nivelului de dezvoltare a principalelor calitati motrice;
  • trecerea probelor de control;
  • stabilirea programului experimental in vederea rationalizarii si individualizarii mijloacelor de antrenament la nivelul juniorilor II.

 

IPOTEZA CERCETARII:

  • Folosirea mijloacelor specifice jocului de fotbal rationalizate si algoritmizate in conditiile individualizarii va permite imbunatatirea capacitatii de performanta la nivelul juniorilor II.

 

ORGANIZAREA EXPERIMENTULUI:

  • Prin aceasta cercetare se incearcavalorificarea experientei dobandite de-a lungul anilor, prin implicatiile personale la nivelul fotbalului juvenil, dar si de performanta si in acest sens s-a realizat o colaborare directa cu preparatorii fizici ai centrelor de copii si juniori din cele trei cluburi.

 

PERIOADA DESFASURARII:

  • Perioada desfasurarii experimentului 15 iulie 2012 – 15 iunie 2013.
  • Aceasta perioada a avut urmatoarea structura:
  • perioada pregatitoare I (vara);
  • perioada precompetitionala;
  • perioada competitionala I (tur);
  • perioada pregatitoare II (iarna);
  • perioada precompetitionala;
  • perioada competitionala II (retur).

 

LOTUL DE SUBIECTI:

  • Grupele de juniori II (16-17 ani) ale celor trei cluburi: FC D. B., FC S.B., FC J.B..
  • Fiecare grupa a fost constituita dintr-un numar de 18 fotbalisti.

 

MODUL DE LUCRU:

  • in perioadele pregatitoare, toate cele trei grupe au lucrat cu preparatorul fizic un program standard, adaptat particularitatilor de varsta si nivel de pregatire;
  • in perioadele competitionale, cele trei grupe prezentate mai sus au lucrat cu preparatorul fizic doua antrenamente pe saptamana;
  • toate grupele au efectuat stagii centralizate de pregatire timp de 12 zile, atat in perioada pregatitoare de vara, cat si in perioada pregatitoare de iarna.

 

Continutul lectiilor de antrenament a fost orientat spre:

  • o prelucrare musculara si articulara;
  • formarea si corectarea unor deprinderi motrice specifice jocului de fotbal;
  • valorificarea potentialului fizic prin abordarea frontala a lucrului privind capacitatile motrice;
  • perfectionarea si cresterea eficientei in antrenament si in joc a elementelor si procedeelor tehnice, precum si actiunilor tactice colective si individuale, in atac si in aparare, prioritare posturilor din echipa (portar, fundas, mijlocas, inaintas).

 

Privind metodologia de abordare a antrenamentului prezint cateva aspecte prioritare:

  • selectionarea celor mai adecvate mijloace sau structuri de exercitii, orientate pe doua paliere (pregatirea tehnico-tactica si pregatirea fizica), precum si adaptarea acestor mijloace de antrenament in funcţie de:
    • varsta fotbalistilor – juniori 16-17 ani;
    • nivelul de instruire;
    • postul din cadrul echipei (portar, fundas, mijlocas, inaintas).
  • alegerea celor mai adecvate metode de instruire, privind deprinderile motrice, dar mai ales educarea tuturor formelor de manifestare a capacitatilor motrice.

 

PROBE DE CONTROL – ANALIZA REZULTATELOR:

  • Au fost administrate in cadrul celor doua testari următoarele probe de control:
  • 10m aSp, 30m aSp, 50m aSp, lungime fara elan, triplu salt fara elan, detenta pe verticala, abdomen din atarnat la spalier, tractiuni in brate, testul de putere aeroba – du Gacon.
  • De asemenea, am testat capacitatea de mentinere a mingii in aer din deplasare cu piciorul si cu capul 30 sec. si proba complexa 1 (jucatori de camp) si degajarea mingii la punct fix si aruncarea mingii cu mana la punct fix (portari).

 

Probe control 10m aSp 30m aSp 50m aSp Lg.f.e Tr.s.f.e
Testari Ti Tf Ti Tf Ti Tf Ti Tf Ti Tf
FC  D.B. 2.12 2.11 5.25 4.24 6.35 6.27 2.41 2.47 6.7 6.75
FC S.B. 2.13 2.12 4.24 4.23 6.3 6.25 2.42 2.49 6.75 6.8
FC J.B. 2.14 2.13 4.26 4.25 6.37 6.3 2.43 2.46 6.7 6.75
MEDIE 2.13 2.12 4.25 4.25 6.34 6.27 2.42 2.47 6.71 6.73

 

Probe contr. Detenta cm Abdomene Tractiuni Test de Gacon
Testari Ti Tf Ti Tf Ti Tf Ti Tf
FC  D.B. 42 43 11 13 7 9 20 plec 21 plec
FC S.B. 41 43 12 14 8 10 20 plec 21 plec
FC J.B. 40 42 13 15 8 9 19 plec 20 plec
MEDIE 41 42.6 12 14 7.6 9.3 19.6 20.6

 

Exemple de mijloace folosite in perioada pregatitoare si competitionala la nivelul Juniorilor II in scopul optimizarii pregatirii fizice:

a.) 3 serii x 3 repetari x 600m, (600m in 6 intervale de 100m, dus-intors);

b.) 4 serii x 3 repetari x 600m, (600m in 6 intervale de 100m, dus-intors);

c.) 3 serii x (600m, 400m, 300m, 400m, 600m);

d.) 3 serii x 5 repetari x 400m, (400m in secvente de 100m, dus-intors);

e.) 3 serii x 12 repetari x 300m, total 36;

f.) 3 serii x 5 repetari sprint, naveta 10m, 20m, 30m in 30”, aproximativ 150m;

g.) 3 serii x 5 repetari (300m, 200m, 100m);

h.) 6 gardulete cu inaltimea de 50cm, distanta 10m intre ele/ grupe de 12 jucatori/ 10 repetari alegare lansata (aprox. 85%) cu saritura peste gard, cu bataie pe cate un picior alternativ/ revenire in alergare usoara/ se executa 10 repetari, fara pauza/ se pleaca atunci cand cel din fata trece de gardul 3;

i.) 2 serii x 5’, dupa urmatorul principiu: 10” alergare lansata, urmata de 10” pauza;

j.) 1 serie x 8’, dupa urmatorul principiu: 20m alergare lansata, revenire pe 20m prin alergare cu spatele, continuata cu alergare lansata pe 40m.

 

Descrierea probelor tehnico-tactice folosite pentru evaluarea Juniorilor II:

  • Mentinerea mingii in aer din deplasare in 30 secunde (M.M.D.) – pentru simtul si controlul mingii, nivelul maiestriei tehnice.
  • Sutul de la 30m (S30) – pentru forta de lovire a membrelor inferioare, precizie, nivelul maiestriei tehnice.

Jucatorul  loveşte mingea (sutează) de la 30m fata de poarta. Mingea este impinsă cu piciorul spre inainte la nivelul solului, aceasta trebuie sa intre in poarta fara a atinge terenul inainte de linia portii. Se suteaza numai cu siretul plin. Fiecare jucator are dreptul la 10 executii.

  • Proba complexa (P.C.) – pentru viteza de deplasare si de executie, tehnica in regim de viteza, indemanare si maiestrie tehnico-tactica.

proba-complexa

Probe specifice pentru portar:

  • Degajare la punct fix (D.P.F.) – pentru forta membrelor inferioare, precizie, tehnica lovirii mingii.

Portarii trebuie sa degajeze mingea (repunerea mingii in joc cu piciorul ) din suprafata de poarta la un coechipier aflat la centrul terenului. Fiecare jucator are dreptul la 10 executii.

  • Aruncarea mingii cu mana la punct fix (A.M.F.) – pentru forta membrelor superioare, precizie, tehnica aruncarii mingii.

Portarii trebuie sa arunce mingea cu mana (repunerea mingii in joc cu mana) printr-un procedeu specific din suprafata de poarta la doi coechipieri care se afla la 35m de poarta, in partea dreapta si stanga a terenului, in interior si la 5m distanta fata de linia de margine. Fiecare jucator are dreptul la 10 executii (5 dreapta si 5 stanga).

 

Prelucrarea rezultatelor obtinute la probele tehnico-tactice:

 

Mentinerea mingii in aer din deplasare in 30 secunde (M.M.D.) – repetari
ECHIPA Xi Xf
FC D.B. 2.85 31
FC S.B. 29 32
FC J.B. 27.5 30.5
MEDIE: 28.3 31.16

 

Sutul de la 30m (S30) – goluri
ECHIPA Xi Xf
FC D.B. 6.5 (M) 7.5 (B)
FC S.B. 7 (B) 8 (B)
FC J.B. 6 (M) 7 (B)
MEDIE: 6.5 (M) 7.5 (B)

 

Proba complexa (P.C.) – secunde
ECHIPA Xi Xf
FC D.B. 34.3 33.1
FC S.B. 35 33.6
FC J.B. 34.7 33.2
MEDIE: MEDIE: 33.3

 

Degajare la punct fix (D.P.F.) – reuşite
ECHIPA Xi Xf
FC D.B. 6.5 (M) 7.5 (B)
FC S.B. 7 (B) 8 (B)
FC J.B. 6 (M) 7 (B)
MEDIE: 6.5 (M) 7.5 (B)

 

Aruncarea mingii cu mana la punct fix (A.M.F.) – reusite
ECHIPA Xi Xf
FC D.B. 7 (B) 8 (B)
FC S.B. 7 (B) 8 (B)
FC J.B. 7.5 (B) 8.5 (B)
MEDIE: 7.16 (B) 8.16 (B)

 

Exemple de mijloace de individualizare pe posturi:

PORTARI:

FOOTBALL : Juventus Turin vs As Rome - Calcio - Serie A - 05/01/2014

  • Prinderea mingii cu si fara plonjon din suturi executate de antrenor de la o distanta de 10-15 m, de la nivelul solului, din demivolé si volé, 20 rep., p=10 sec., I=80%.
  • Prinderea mingii cu plonjon oferita de antrenor de la o distanta de 5 m cu deplasarea portarului 10-15m spre stanga si spre dreapta, 20 rep., p=20 sec., I=85%.
  • Devierea si boxarea mingii oferita de antrenor, distanta 5-10 m fata de poarta, 25 rep., p=20 sec., I=85%.

 

FUNDASI:

rationalizare-si-individualizare_3

  • 2 jucatori fata in fata la o distanta de 10m; unul conduce mingea in viteza, celalalt se deplaseaza in intampinarea acestuia executand deposedarea prin atac din fata – alternativ, 4 rep., p=30 sec, I=80%.
  • 2 jucatori asezati lateral, la o distanta de 2m isi disputa mingea care este trimisa de antrenor intre acestia; jucatorul care intra in posesia mingii incearca sa o protejeze, iar celalalt executa deposedarea prin atac din lateral – 6 rep., p=30 sec., I=85%.
  • Pe perechi, jucatorii asezaţi lateral, la o distanta de 2m; unul dintre acestia se deplaseaza inainte conducand mingea in viteza catre poarta, iar celalalt incearca sa execute deposedarea prin alunecare din spate – alternativ, 6 rep., p=30 sec., I=85%.

 

MIJLOCASI:

Andrea Pirlo

  • Mentinerea mingii in aer prin lovituri alternative cu piciorul, coapsa, capul; dupa 4-5 executii se va efectua o autopasa, in asa fel incat mingea sa poata fi ajunsa prin sprint inainte de a atinge solul; in continuare se va executa:
    • preluare prin amortizare urmata de conducere 5m;
    • preluare prin ricosare cu schimbarea directiei de deplasare cu 900;
    • preluare prin amortizare sau prin ricosare, conducere 5m si tras la poarta, 4×2 min., p=30 sec., I=80%.
  • 2 jucatori aflati in suprafata de pedeapsa; unul protejeaza mingea de pe loc si din deplasare de atacul celuilalt – alternativ, 6×30 min., p=30 sec., I=85%.
  • Pe perechi, un jucator cu mingea la picior, celalalt aflat la 10m de acesta; primul pleaca in conducerea mingii incercand sa depaseasca adversarul prin miscare inselatoare pentru a finaliza din afara suprafetei de pedeapsa – alternativ, 6 rep., p=15 sec., I=90%.

 

INAINTASI:

Blackburn Rovers v West Bromwich Albion - Premier League

  • Pe perechi, jucatorii asezati lateral, la o distanta de 2m; unul dintre acestia se deplaseaza inainte conducand mingea in viteza catre poarta, iar celalalt incearca sa execute deposedarea prin alunecare din spate – alternativ, 6 rep., p=30 sec., I=85%.
  • Jucatorii pleaca in conducerea mingii de la 30m fata de poarta, printre 5 jaloane aflate la 2m distanta intre ele, finalizand cu siretul plin din afara suprafetei de pedeapsa – 10 rep. (cate 5 cu fiecare picior), p=30 sec., I=90%.
  • Pase in doi pe 30m cu schimb de locuri pana in apropierea suprafetei de pedeapsa, unde jucatorul cu mingea o opreste (prin calcare) iar celalat finalizeaza prin sut la poarta – 10 rep., p=30 sec., I=90%.

 

 

rationalizare-si-individualizare_6

!!! “STUDIU PRIVIND STABILIREA UNUI PROGRAM EXPERIMENTAL IN VEDEREA RATIONALIZARII SI INDIVIDUALIZARII MIJLOACELOR DE ANTRENAMENT LA NIVELUL JUNIORILOR II IN JOCUL DE FOTBAL” – proiect Cristian Letchin sub indrumarea Prof. Univ. Dr. Stoica Marius, UNEFS Bucuresti, prezentat in cadrul cursului de Rationalizare si Standardizare in Sportul de Performanta!!!

 

Bibliografie:

[] Bacconi, A., Mazzali, S., (1999), La preparazione fisica del calciatore, Koala Libri, Reggio Emilia;

[] Marella, M., (1999), L’uso del praca dute come sttrategia di allenamento alla corsa. Notiziario Settore Tecnico, FIGC, nr. 4

[] Pradet, M., (2001), Pregatirea fizica, Bucureşti, MTS, CCPS

[] Stoica, M., (2000), Capacitatile motrice în atletism, Editura Printech

[] Tudor, V., (1999), Capacitatile conditionale, coordinative si intermediare – componente ale capacitatii motrice, Editura RAI Coresi

[] Votik, J., (1998), Estructura de las habilida des especificas del futbolista, El. Entrenador Espanol, Barcelona.

 

Caracteristici ale tehnicii jocului de fotbal

 caracteristici-ale-tehnicii-jocului-de-fotbal_1

Tehnica jocului de fotbal este:

  • accesibila la toate varstele;
  • evolutiva comparativ cu inceputurile si alte perioade de timp, ea este intr-un progres continuu;
  • incepe de timpuriu;
  • trebuie sa prezinte corectitudine in deprinderi, in insusiri;
  • precisa, supla, fina si subtila;
  • dificila in deprinderi, din cauza manevrarii cu piciorul si a folosirii ambelor picioare;
  • poate fi automatizata (vezi Romario, Rivaldo, Ronaldo, Hagi, Dobrin, Messi, Ronaldo, etc.);
  • spectaculoasa – place spectatorilor;
  • utila si cu mare aplicabilitate — nu se face de dragul executiilor;
  • camuflarea executiilor pentru adversar nu si pentru colegi;
  • varietate in alegeri in functie de situatiile de joc;
  • viteza in executie (nu este vorba de viteza maxima ci de promptitudine in executie, fara miscari in plus);
  • stilul reprezinta etapa superioara de executie si presupune o creatie personala in executii, intalnindu-se la marii jucatori. El este dat de particularitatile fizice si psihice ale fiecaruia;
  • simtul mingii — apare la niveluri superioare si presupune o perceptie specializata si complexa in manevrarea cu usurinta, in orice situatie (atac sau aparare) a jocului.

Fata de alte discipline sportive (rugby, baschet, handbal, volei), diferentele in insusirea tehnica a fotbalului sunt mai mult decat evidente, pentru fotbal fiind nevoie de foarte multi ani de lucru si de antrenamente, de repetari numeroase, pana la instaurarea automatizarii.

Planificarea jocurilor demonstrative

planificarea-jocurilor-demonstrative_1

Daca intereseaza reusita jocurilor demonstrative, ele trebuie planificate cu suficient de mult timp inainte si trebuie indeplinite urmatoarele cerinte importante:

Primele jocuri demonstrative trebuie planificate cu 4-5 saptamani inainte de „Perioada competitionala 1”, concret inceputul campionatului. Vom avea astfel suficient timp pentru:

  • a imbunatati unele procedee sau combinatii tactice;
  • a incerca diferiti jucatori in anumite compartimente;
  • a verifica compatibilitatea de joc dintre unii jucatori individuali sau grupuri de jucatori;
  • a imbunatati viteza specifica, puterea si rezistenta la toti jucatorii.

 

Selectia echipelor care vor juca in aceasta faza a planului anual este extrem de importanta. Se va incepe cu echipele care nu sunt o amenintare serioasa pentru propria echipa, si apoi se creste progresiv calitatea. Ultimele doua, maximum trei meciuri trebuie sa fie contra unor echipe de acelasi calibru.

 Este important sa se planifice primele 1-2 jocuri demonstrative contra unor echipe cu o competenta tactica mai redusa; vom avea posibilitatea sa verificam tactica echipei, mai ales noile scheme, impotriva unei echipe cu mai putine calitati. In acest fel, probabilitatea reusitei anumitor deprinderi tactice este mai mare, in conditiile in care verificarea se face in contextul jocului propiru-zis.

 Drept urmare, creste increderea jucatorilor in capacitatea lor de folosi respectivele deprinderi in meciurile de campionat.

 Daca echipa antrenata urmeaza sa participe la viitoare competitii de tip turneu, este logic sa se organizeze un turneu in aceasta etapa a jocurilor demonstrative.

 Volumul si intensitatea antrenamentelor nu va scadea pe toata durata desfasurarii jocurilor demonstrative. Participarea echipei la aceste jocuri nu constituie un motiv serios de scadere calitativa si cantitativă a pregatirii, mai ales a acelui tip de antrenament menit sa perfectioneze calitatile specifice (viteza, puterea si rezistenta). De retinut ca “ceea ce nu se antreneaza, se dezantreneaza“.

Interdependenta factorilor antrenamentului

Interdependenta factorilor antrenamentului_1.jpg

Acest aspect este o problema ce a preocupat permanent specialistii din fotbal, fiind mereu actuala si in atentia tehnicienilor.

Toata lumea stie care sunt factorii antrenamentului, componentele acestuia dar, mereu continuam sa estimam cum si cat folosim din acestia in fiecare perioada a antrenamentului sportiv.

Toti specialistii in domeniu descriu cu precizie ce reprezinta fiecare factor al antrenamentului, arata cum sunt folositi, metode, mijloace etc. Ceea ce este mai greu, si tine de experienta antrenorilor, de stiinta acestora in domeniu, reprezinta reteta ce trebuie folosita in vederea unei foarte bune pregatiri pentru competitia la care participa sau pentru meciul ce urmeaza.

Inca nu s-a descoperit cat si cum trebuie folosit cantitativ si calitativ, privind toti factorii antrenamentului, spre a avea certitudinea ca la o data anume, se va putea obtine maximum de forma si echipa se va comporta ideal in campionat, competitie sau jocul dorit.

Pentru a nu trata problema numai la modul general trebuie subliniat ca nu pot situa pe locul intai nici unul din factori, de exemplu nu se poate sustine ca pregatirea tehnica este primordiala, ori pregatirea fizica sau cea tactica.

Asa cum este normal, tinand cont de periodizarea antrenamentelor (perioadele de antrenament sunt: pregatitoare, competitionala, de tranzitie), este evident ca, in corespondenta cu o anumita perioada va fi preponderent unul din factori in dauna celorlalti, fara insa a se neglija nici unul.

Acesti factori reprezinta, dupa parerea mea si spre a fi mai sugestiv, componente de sine statatoare, asemanatoare materialelor de constructie, dar care, impreuna, si in doze bine stabilite, vor avea efectul scontat, acela al unei pregatiri polivalente, cu care echipa sa exprime in competitie sau joc asa cum a fost pregatita.

Daca ar trebui sa fac precizari legate de unul dintre factori, cu siguranta as sublinia importanta tehnicii, ea fiind cea care da specificitate jocului si ca, in toate perioadele antrenamentului, se poate dobandi numai avand suportul fizic adecvat.

Toti factorii antrenamentului se sprijina si se ajuta reciproc, intr-o perfecta interdependenta si interferenta, cu alte cuvinte, o echipa sau un jucator de fotbal trebuie sa fie foarte bine pregatit fizic pentru pentru ca sa poata invinge in lupta cu adversarul, cu executii tehnice variate, adecvate situatiei de joc, cu scop tactic bine definit, cu o pregatire psihologica si un moral foarte bun.

Cel mai concludent mi se pare sa ne imaginam o echipa cu subiecti foarte tehnici, dar care ar juca intr-un sistem tactic inadecvat, gresit, sau o alta echipa foarte bine asezata in teren, cu un sistem bun, dar care nu s-ar putea exprima tehnic asa cum ar trebui, concret, neavand posibilitati fizice. Se mai poate imagina in final, o echipa cu subiecti tehnici, cu o asezare buna, avand posibilitatile fizice necesare, dar care  nu ar fi pregatita psihic sa invinga, deci fiind deficitara la capitolul moral volitiv, fara o motivatie serioasa, fara dorinta de a invinge.

Subliniez ca, tactica are ca suport material pregatirea fizica si tehnica deci, atat tactica colectiva cat si elementele sale individuale in cadrul sistemului de joc, nu pot fi materializate decat cu o foarte buna pregatire fizica si tehnica.

Echipa si jucatorii actioneaza tactic prin mijloace fizice si tehnice, depasirea adversarului de exemplu, se face folosindu-se de insusirea si exprimarea tuturor factorilor antrenamentului.

In orice joc sau actiune de joc, oricat ar fi de simpla, apar si sunt prezenti toti factorii antrenamentului si ai jocului chiar daca la una dintre faze se evidentiaza unul sau altul dintre acestia.

Pot afirma cu certitudine ca, baza fizica face posibila exprimarea tehnicii care, la randul ei reprezinta un mijloc de realizare a gandirii tactice si, in acelasi timp, o conditie de realizare a acesteia.

Ar trebui poate sa subliniez la acest capitol, corelatia ce trebuie sa existe intre conceptia de pregatire si cea de joc, ca o finalizare a corelarii factorilor antrenamentului in cadrui periodizarii acestuia.

Concluzia este: cum ne pregatim asa vom juca, de unde si implicarea antrenorului, a cunostintelor si experientelor acestuia, privind o foarte buna planificare, stiinta de a folosi intensitatea si durata in cadrul procesului de instruire precum si imbinarea procesului de instruire cu cel al exprimarii in jocul oficial.

Mijloace specifice pentru dezvoltarea vitezei

Exerciţii specifice din fotbal

  • Mijlocul nr. 1

Se lucrează pe grupuri de câte 2-3 jucători, individual cu mingea pe distanţa de 15 m, primul con poziţionat la 5 m, iar cel de-am doilea la 15 m. Începem cu pasă pe poziţie viitoare în zona delimitată de 5 m, pornim în sprint, intrăm în posesia mingii şi apoi conducem mingea în viteză pe 10 m cu intensitate = 100%.

Ex.1 - pasa pe pozitie viitoare - conducere in viteza

  • Mijlocul nr. 2

Se lucrează pe grupuri de câte 2-3 jucători, poziţionaţi la o distanţa de 30 m cu faţa către poartă. Delimitam zonele prin copete la 10 şi 20 m, lucru cu antrenor care pasează în dreptul zonei de 10 m. Subiectul porneşte în deplasare în joc de glezne pe primii 10 m, execută preluare din pasă venită de la antrenor, apoi continuă prin conducere în viteză maximă pe următorii 10 m şi finalizare şut la poartă poziţionată la 10 m distanţă faţă de ultimul jalon.

Ex.2 - skipping - preluare - conducere in viteza - finalizare

  • Mijlocul nr. 3

Se lucrează pe grupuri de câte 2-3 jucători copete la 10 – 15 – 25 m şi panou lateral dreapta sau lateral stânga, în intervalul 10 – 15 m. Pornim exerciţiul în conducerea mingii în viteză pe 10 m, urmată de pasă cu panoul şi preluare în intervalul 2 şi apoi repetăm conducerea mingii în viteză în cadrul ultimului interval delimitat de 10 m.

Ex.3 - conducere - pasa cu panoul - preluare - conducere

  • Mijlocul nr. 4

Se lucrează pe grupuri de câte 2-3 jucători cu antrenor. Se porneşte prin săritură cu bătaie pe ambele picioare peste 2 gărduleţe joase, urmată de preluare din pasă venită de la antrenor, se continuă cu dribbling în viteză printre conuri şi finalizare şut la poarta aflată la 10 m faţă de ultimul con.

Ex.4 - sarituri peste gardulete joase - preluare din pasa primita de la antrenor - dribling printre jaloane - finalizare.png

  • Mijlocul nr. 5

Circuit de conducere în viteză cu variaţii de intensitate. Se lucrează individual cu minge de jur împrejurul unui dreptunghi (L = 15m, l = 10 m), spre dreapta sau spre stânga pe principiul: intensitatea alergării pe lăţime = 80%, iar pe lungime = 100%.

Ex.5 - circuit de conducere in viteza cu variatii de intensitate

  • Mijlocul nr. 6

Se lucrează pe grupuri de câte 3 jucători, doi cu minge iar cel de-al treilea fără minge, zona este delimitată în triunghi prin 3 conuri cu latura de 10 m, plus 2 copete aflate la 5 m. Jucătorul fără minge porneşte în sprint spre dreapta şi efectuează lovirea mingii cu piciorul drept din prima, retragere cu spatele în viteză, spre zona iniţială şi continuă acelaşi lucru spre stânga, dar de această dată, lovesteste mingea cu piciorul stâng.

Ex.6 - alergare in viteza - pasa din prima - retragere cu spatele

  • Mijlocul nr. 7

Se lucrează individual, într-un pătrat cu latura de 30 m, fiecare interval 10-20 m este delimitat prin 2 copete şi o minge. Principiul exerciţiului este de: lucru cu frecvenţă mare şi intensităţi 75-100-75%. Pe fiecare latură, primii 10 m lucrăm alergare cu genunchii sus, urmaţi de conducerea mingii în viteză şi oprire, iar ultima porţiune este destinată deplasării cu pendularea gambelor sub şezută. Dacă primul jucător a pornit spre dreapta, cel de-al doilea porneşte invers.

Ex.7 - varianta de alergare - conducere - alergare in patrat

  • Mijlocul nr. 8

Lucru individual fără minge, poziţionaţi pe culoarul lateral al terenului cu spatele la poartă. Efectuăm sprint pe distanţa de 20 m, intrăm în posesia unei mingii, pivotăm ocolind ţepuşa, continuăm cu conducerea mingii cu intensitate 75% şi finalizam prin şut la poartă de la 25 m peste manechini.

Ex.8 - sprint - conducere - finalizare

  • Mijlocul nr. 9

Se lucrează individual cu minge pe distanţa de 25 m, zona fiind delimitată prin copete la 15 şi 25m. Jucătorul porneşte în conducerea mingii în viteză pe primii 15 m, calcă mingea, pivotează şi se întoarce în sprint, pivotează iar, continuă cu o alergare cu I = 75%, intră din nou în posesia mingii pe care o conduce pe ultimii 10 m, o calcă, pivotează şi efectuează alergare cu intensitatea de 100% până în dreptul zonei din care a pornit.

Ex.9 - conducere - sprint - alergare 75% - conducere - sprint

  • Mijlocul nr. 10

Se lucrează individual cu minge, conducerea acesteia pe principiul alergării cu variaţii de intensitate pe culoarul lateral al terenului; zonele fiind delimitate prin copete ca în imaginea de mai jos. I = 1(100%) –> 2(75%) –> 3(100%) –> 4(75%).

Ex.10 - conducerea mingii cu variatii de intensitate

 

Complex de mijloace specifice pentru dezvoltarea aptitudinii motrice viteza de deplasare.

Propunere personala – PF: Cristian Letchin

Ramura sportiva – fotbal.

Metoda antrenamentului cu intervale adaptată la specificul jocului de fotbal

interval

“Antrenamentul cu intervale în pregătirea jucătorilor de fotbal este determinat de trei factori:

  • mărimea fiecărei faze de lucru;
  • intensitatea fazei de lucru;
  • perioada de recuperare.

Doherty, K., 1978 – arată că pentru aplicarea metodei antrenorului cu intervale în antrenamentul jucătorilor sunt necesari patru factori:

  • distanţă de parcurs (efortul din antrenament);
  • timpul de execuţie ce determina intensitatea efortului;
  • intervalul, adică perioada de recuperare între un efort şi altul;
  • repetările, mai exact numărul de repetări al efortului.

Adaptarea metodei intervalelor la particularităţile jocului de fotbal reprezintă o necesitate metodică, rezultată din cerinţa dezvoltării rezistenţei în concordanţă cu specificul jocului. Aceasta este posibilă datorită particularităţilor jocului de fotbal, că activitate bazată pe intervale de efort şi odihnă, care apar succesiv în acţiunile fiecărui jucător în atac sau în apărare.

Adaptarea metodei la specificul jocului se realizează respectându-se următoarele cerinţe:

  • conţinutul activităţii să cuprindă mijloace specifice (tehnico-tactice);
  • solicitările să angreneze eforturi, de tip anaerob lactacid (submaximale şi mari);
  • duratele şi distanţele de parcurs să se repete într-o cantitate mereu variabilă;
  • în pauzele active, să se folosească mijloace tehnice, efectuate cu un efort redus.

Antrenamentul în fotbal urmăreşte dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză, fiind caracterizat prin împărţirea efortului dintr-un joc în mai multe părţi şi intercalarea între acestea a unor pauze care să faciliteze desfăşurarea eforturilor următoare. Esenţa antrenamentului cu intervale nu constă doar în fracţionarea distanţei şi repetarea efortului, ci şi în stabilirea intensităţii, a duratei efortului şi a naturii pauzei.

În funcţie de forma antrenamentului cu intervale, pentru a elimina unele greşeli trebuie să pornim de la următoarele premise:

  • pe durata unui joc, sportivul aleargă între 2500-4500m şi chiar mai mult;
  • distanţele alergate sunt între 30-40-60m sau se fac atiuni motrice de 3-6”;
  • încărcătura efortului variază între 60-80% din potenţialul fiecărui jucător;
  • modul de lucru este de 2-3 serii compuse din 3-4 repetări;
  • pauzele dintre eforturi (30-90”) se stabilesc în funcţie de frecvenţă cardiacă;
  • în timpul pauzei se vor efectua inspiraţii şi expiraţii forţate, exerciţii atractive cu mingea ori unele indicaţii metodice.

În pregătirea jucătorilor de fotbal, antrenamentul cu intervale se utilizează sub două forme, una pentru rezistenţa specifică de alergare şi altă “fotbalistica”:

  • antrenamentul cu intervale sub forma unei ştafete cu pauze care se reduc progresiv;
  • antrenament cu intervale pentru educarea rezistenţei specifice folosind mijloace din tehnica şi tactica fotbalului.

Conţinutul efortului este reprezentat de acţiuni tehnico-tactice de atac şi de apărare, gradate ascendent. Cantitatea generală de lucru este divizată în serii, în cadrul cărora se desfăşoară repetările acţiunilor tehnico-tactice.

Având în vedere necesitatea şi importanta potenţialului de rezistenţă al jucătorilor de fotbal la vârsta de 15-16 ani, antrenorul trebuie să folosească anumite strategii de antrenament, pentru creşterea randamentului şi anume:

  • antrenamente variate cu dificultăţi şi conţinut diferit;
  • dozarea treptată a dificultăţilor specifice jocului de fotbal;
  • respectarea particularităţilor individuale ale jucătorilor;
  • respectarea regimului de antrenament şi odihnă;
  • dezvoltarea spiritului de echipă, încrederii în forţele proprii.

Este de subliniat rolul pe care îl are educarea voinţei şi a motivaţiei pentru jocul de fotbal, care îi determină pe fotbalişti să se mobilizeze pentru realizarea unor eforturi de rezistenţă, ce vizează limitele fiziologice şi psihologice.

Metoda intervalelor adaptată la particularităţile jocului de fotbal, este o necesitate metodică, deoarece aplicarea ei, dezvolta rezistenţa în regim de viteză în strânsă legătură cu specificul jocului. Pentru a adapta această metodă la specificul jocului, trebuie să respectăm nişte cerinţe:

  • activitatea din cadrul antrenamentului să cuprindă mijloace fizico – tehnico – tactice specifice fotbalului;
  • eforturile submaximale, maximale, medii şi mici să alterneze între ele;
  • durata şi lungimea distanţelor să se repete într-un număr cât mai variat;
  • pauzele dintre repetări să fie de durată inegală în funcţie de durată şi intensitatea efortului precedent;
  • folosirea pauzelor active, utilizând mijloace tehnice efectuate în ritm lent.

Fiecare acţiune din cadrul pregătirii, va fi executată cu o viteză ridicată dintre atacanţi şi apărători, alternând de la 1/4, 2/4, 3/4, 4/4. Această metodă ajuta la dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză, prin adaptarea numărului de serii şi repetări, a pauzelor adaptate particularităţilor de vârstă şi efort fiecărui colectiv de jucători”.

[Aceste informatii sunt adunate din propria lucrare de disertatie in cadrul UNEFS, Bucuresti, prezente in Capitolul 3 – FUNDAMENTAREA STIINTIFICA A CAPACITATII MOTRICE REZISTENTA, subcapitolul 3.2 (Demersul metodologic privind dezvoltarea rezistentei).